Atunci când se încheie un capitol important din viaţa noastră, ne promitem nouă înşine că următorul va fi unul mai bun şi suntem dispuşi să luăm atitudine şi să facem ceva concret în acest sens. De cele mai multe ori, acest lucru se aplică atunci când se încheie un an şi începem altul nou, pe care îl sărbătorim de Revelion cum ştim noi mai bine. Astfel, ne propunem ca 2014 să fie un an mai bun, fără lipsuri şi cu armonie. Dar cum să avem ceea ce ne dorim, dacă nu suntem lăsaţi şi ne apar noi obstacole în cale?
Deja nu mai e o noutate faptul că valul de scumpiri ne copleşeşte şi salariile de mult nu mai fac faţă tuturor cheltuielilor. Şi de data aceasta, românii au primit veşti proaste - unele dintre lucrurile de bază, energia electrică, gaze şi carburanţi vor aduce, în 2014, facturi mai mari. Chiar dacă salariile bugetarilor vor creşte cu câteva procente, nu putem să spunem că românii vor fi anul acesta oameni care vor avea un nivel de trai măcar decent. Cu o mână ni se dă, cu alte ni se ia. Cei care muncesc la patroni, pot doar spera la profitul afacerii, care ar aduce o mărire de salariu. De asemenea, nici nu putem să afirmăm sau să ne lăudăm chiar, că evoluăm şi că suntem în pas cu tendinţele europene în mai multe domenii, dacă anul nou nu ne întâmpină cu speranţă şi cu veşti bune, ci cu schimbări - de la rău, la mai rău. Aceste schimbări se produc exact acolo unde majoritatea românilor sunt copleşiţi - la cheltuieli. Nici anul acesta oamenii nu îşi vor permite să cumpere alimente mai scumpe, să meargă în concedii, să îşi schimbe garderoba sau chiar să redecoreze casa. Aceste lucruri sunt un lux la care nici nu îndrăznesc să se gândească pentru că au cheltuieli de plătit lună de lună. Trăim pentru a ne acoperi cheltuielile şi am devenit nişte roboţi cu scopuri fixe.
Nu ar trebui să ne mire că mulţi caută în străinătate un trai mai bun şi muncesc pe brânci pentru străini. În acest fel, în ţară nu vor rămâne decât pensionarii care se vor plânge că pensiile sunt prea mici şi elevii ce sunt victimele unui sistem de învăţământ haotic. Într-adevăr, rândurile de mai sus au devenit deja clişeice, dar asta ar trebui să ne dea de gândit. Chiar dacă pe fotoliile celor care ne conduc avem alţi şi alţi oameni, pentru cetăţenii de rând, cei care nu au altă opţiune decât să îşi pună speranţele în deciziile lor, situaţia nu s-a schimbat deloc. Încep să cred, şi probabil nu sunt singura, că românii nu trebuie să spere la un trai mai bun, ci să se resemneze şi să supravieţuiască în continuare. Nici 2014 nu e anul cel bun.
