Constat cu părere de rău că revenim la o perioadă destul de tristă din istoria noastră recentă, când cei care oferă diverse servicii în domeniul privat, se trezesc că trebuie să aştepte luni de zile pentru a fi remuneraţi pentru prestaţiile lor. Este inutil să spun că acest gen de a nu face afaceri creează tot soiul de blocaje, ce culminează de multe ori cu falimentul firmelor prestatoare de servicii. Era o vreme, nu foarte îndepărtată, când o simplă strângere de mână era suficientă pentru ca doi întreprinzători să se pună de acord cu privire la o afacere. Astăzi, dacă faci aşa ceva, eşti considerat nebun sau, în cel mai fericit caz, naiv. Pe acest fond, s-au înmulţit îngrijorător procesele comerciale în justiţie, oamenii de afaceri preferând să lase judecătorii, nu bunul simţ, să dicteze cum şi în ce măsură se vor plăti datoriile. În bună parte, acest fenomen nu se datorează numai crizei economice pe care o traversăm, ci şi mentalităţii, care e departe de a avea ceva în comun cu afacerile. Mulţi aşa-zişi întreprinzători consideră că târguiala ca la piaţă reprezintă, de fapt, negociere, că păcălirea partenerului de afaceri este un lucru necesar, dacă vrei să rămâi pe piaţă. Nimic nu este mai departe de adevăr, pentru că o astfel de gândire nu reprezintă decât un drum extrem de scurt spre ieşirea din afaceri. Şi asta pentru că cel cu care ai încheiat un contract nu va mai face vreodată afaceri cu tine, iar ceilalţi întreprinzători se vor feri de tine ca dracul de tămâie. Este greu totuşi să înţelegi aşa ceva, când o astfel de mentalitate te-a propulsat în poziţia de a avea o afacere, cel puţin pentru o vreme. Lucrurile se vor aşeza, pentru că societatea românească a demonstrat în ultima vreme că a devenit intolerabilă la astfel de practici. Situaţia este legată direct de corupţie, o altă plagă deschisă, care ne macină de multă vreme. Se pare că şi aici se fac paşi importanţi, nu numai în direcţia aducerii în boxa acuzaţilor a corupţilor, dar mai ales la rădăcina problemei, care înseamnă reformarea partidelor politice şi, în special, a modului în care se înţelege să se facă politică. Cei care se gândesc la mica ţepuială ca mod de a face afaceri vor mai avea probabil o perioadă de glorie, dar va fi cântecul lor de lebădă, pentru că sistemul economic a dovedit că începe să devină imun la acest mod de gândire. Era şi cazul, ţinând cont de zecile de mii de firme care au dat faliment în ultimii ani după ce partenerii de afaceri „au uitat” să îşi mai platească datoriile. Mediul de afaceri s-a imunizat cumva împotriva acestor gen de practici, dar nu suficient, şi cred că e nevoie de încă un pas înainte, pentru a scăpa şi de această tară a mediului de afaceri. Nu vom scăpa niciodată de păcălici, asta e sigur, dar îi putem aduce în postura de a se apuca de altceva, atât timp cât nu le mai merge schema. Pentru că aceia care fac aşa ceva ar trebui să ştie principiile de bază ale unui business: "afacerea are doar două funcţii - marketingul şi inovaţia".
