Nu că aş fi eu mare analist politic şi nici n-am pretenţii că m-aş pricepe pe la ingineriile astea financiare care ne-au cam dus ţara de râpă în ultimii douăzeci de ani, numai că stau şi eu în faţa sticlei de la tv şi mă tot întreb, şi mă tot întreb, cum oare e posibil să dureze atât de mult un proces, o anchetă, şi, mai ales, de ce finalizarea acestora are loc exact înainte de niscaiva alegeri? De Voiculescu am tot auzit de atâţia ani că e un „bandit” că e un „tâlhar” sau că e un miliardar de carton. Uite că au aşteptat şase ani de la primul (oare?) proces pentru a-l inculpa pentru spălare de bani, pentru privatizare suspectă a Institutului de Cercetări Alimentare şi câte şi mai câte îi mai pun acum în cârcă cei care trebuiau să facă asta încă de pe vremea privatizării ICA. Să se fi gândit oare că nu era destul de bătrân acum şase ani ca să poată scăpa mai repede, oare n-o fi avut în lucru vreo carte precum Adrian Năstase, pe care îl bănuiesc doar că ar fi copiat din scrierile lui antice şi de demult, ceva de genul ”copy-paste” pentru a mai reduce din pedeapsă, ori, cine ştie, poate domnul Voiculescu nici măcar nu are veleităţi de scriitor de Sorbona, cine naiba mai ştie ce au gândit anchetatorii, judecătorii şi procurorii din acest caz? Cert este că Voiculescu, deşi i s-a pus sechestru pe o mare parte din avere, deşi în urma lui au picat ca muştele (poate doar pentru că au atins farfuria cu magiun) şi alţii, omul este calm, foarte calm, aş putea spune chiar suspect de calm. Ori că ce a lăsat fetelor şi nevestei le ajung să trăiască (el înăuntru, ele afară, la fel de bine) cel puţin următorii zece ani cât va sta el la ”mititica” şi poate încă vreo sută de ani după aia, şi, hai să fim cinstiţi, nu cred că Voiculescu va sta în celulă cu încă vreo zece condamnaţi la mici găinării, nu cred că îi va lipsi nici măcar cel mai mic confort, exceptând libertatea (deşi, am auzit că ăstora, „grangurilor”, li se mai asigură şi ieşiri în familie pe timpul executării pedepsei). Dacă nu mă înşel eu, pe vremea lui „răposatu'” astfel de furăciuni primeau pedeapsa capitală, mai ales când era vorba despre asemenea sume. Păi cum poţi să-ţi închipui că Voiculescu a luat doar 60 de milioane de euro când totalul prejudiciului a fost de trei sute şi ceva de milioane de euro? Plângea şi nenea ăla Mencinicopschi că el nu are avere, nu are decât o vilă evaluată greşit de organele abilitate la vreo patru sute de mii de euro şi că nu are bani în bancă şi că i se face o mare nedreptate. Măăăăiii, nenea! Când te-ai pus în cârd cu borfaşii nu te-ai gândit că te mănâncă porcii? Că nu ţi-au descoperit încă „organili” conturile, asta e doar chestie de câteva zile, nu de alta dar ca şi pe vremea lui „împuşcatu'”, „organili” e la fel de active şi la fel de eficiente. Chestia generală e că de-abia suntem în august, toamna încă n-a venit, unii moguli mai au oleacă până sunt copţi (forţat, de ”tătucu'”), aşa că mai aşteptăm să pice. Câte-un mogul, câte-un mogul, până pică şi tătucu'!
