Simona Halep este un simbol pentru sportul românesc. Jucătoarea care a avut o ascensiune fulgerătoare a devenit sportiva de care şi-au legat speranţele iubitorii sportului din ţara noastră, care nu sunt puţini. Simona este iubită, poate la fel, cum era Hagi. Unora li se va părea comparaţia exagerată, dar o voi argumenta.
Simona Halep a creat aceeaşi nebunie în ţară precum au făcut-o Năstase şi Ţiriac în anii ‘70. Copiii s-au întors către sportul alb, care pierduse pe nedrept din popularitate. Finala de la Roland Garros în care Simona a întâlnit-o pe Sharapova a făcut un rating peste finala campionatului mondial din Brazilia. Românii au nevoie de modele, iar Simona Halep poate fi considerată un model al sportivului ajuns în vârf doar pe forţele proprii. Simona a fost contestată de mulţi frustraţi, care au considerat ascensiunea tenismenei noastre doar rodul conjuncturii. Simona era, în opinia băieţilor care se ocupă doar cu critica, o jucătoare obişnuită care a profitat de eclipsa de formă şi de accidentările favoritelor. Înfrângerea Simonei în semifinalele de la Wimbledon în faţa lui Bouchard şi eliminarea prematură de la US Open le-au dat apă la moară bocitoarelor de serviciu. Scepticii prevesteau prăbuşirea Simonei şi pronosticau că Halep va ajunge cam pe locul 50 în lume, unde o trimitea adevărata ei valoare. Simona a înghiţit toate criticile şi a hotărât să demonstreze care este adevărata ei valoare. Faptul că tenismena noastră coborâse pe locul 4 în clasamentul WTA nu conta pentru Halep. Ea voia să facă o figură frumoasă la turneul campioanelor şi să ajungă cât mai sus. Simona a intrat pe teren în faţa lui Eugenie Bouchard hotărâtă să demonstreze că înfrângerea de la Wimbledon a fost cauzată doar de acea accidentare nefericită. Simona a fost impecabilă şi nu i-a lăsat nicio şansă mult prea lăudatei canadience. Barbie Bouchard nu a mişcat în faţa Simonei şi a ieşit de pe teren cu capul plecat.
Succesul Simonei mi-a provocat o bucurie interioară care cu greu poate fi egalată. Chiar m-am simţit mândru că sunt conaţional cu Simona Halep. La ora când scriu aceste rânduri, meciul dintre Simona şi Serena Williams nu s-a disputat încă, însă, indiferent de deznodământul acestuia, o voi admira în continuare pe Simona. Simt că tenismena din Constanţa va ajunge în finala Turneului Campioanelor şi va răzbuna toate nereuşitele de la turneele de Grand Slam. Simona s-a întors în prim plan parcă mai puternică decât înainte. Când mă gândesc că este foarte posibil să o vedem live la meciul cu Spania, simt că abia aştept să vină luna februarie. Simona Halep este mândria naţională a României şi trebuie să o protejăm ca pe un bibelou. Asta nu înseamnă că nu trebuie să o criticăm când greşeşte. A nu se confunda, însă, critica cu răutatea. Simona nu mai este numărul 2 mondial, dar pare capabilă să câştige în faţa oricărei adversare, fie că este vorba despre Sharapova sau Williams. Acesta este cel mai important lucru.
