Citind astăzi ştirile de zi cu zi am realizat că politicienii noştri continuă cu măgăriile dintotdeauna (de parcă ar fi încetat vreodată), ascunzându-se în spatele unor firme fantomă, în spatele unor baroni de carton şi beneficiind de nişte munţi de bani negri (ca întotdeauna). Legea spune clar că orice material publicitar trebuie să poarte undeva, mai micuţ scris eventual, numele firmei care l-a produs. Asta, pentru a putea oricine ar avea puterea sau interesul să poată verifica ce plăţi a făcut respectivul politician pentru campania sa electorală. Or, aşa ceva n-ai să vezi. Chiar mă mir că încă n-au apărut calendarele pentru anul 2015 prin cutiile noastre poştale, chiar mă mir că pe stâlpii de iluminat şi pe bannere apar mai mult doi dintre candidaţi (oare de ce?), chestia e că, nu ştiu de ce, ceva nu miroase a bine. Zic şi eu, aşa... Nu de alta, dar am văzut acu' vreo două zile o doamnă de prin Germania care a făcut nu ştiu ce şcoală şi care derulează nu ştiu ce programe pentru copiii din familiile cu probleme sociale din România, nici nu comentez faptul că a vrut să aibă mai mulţi copii din rândul etniei romilor. Că nu am nimic cu romii, nici cu copiii acestora, numai că în ultimii douăzeci şi ceva de ani s-a văzut că etnia romilor nu prea mai are probleme de genul sărăciei. Problema mea este alta, au apărut peste tot ONG-uri care adună bani pentru familiile defavorizate, indiferent de etnia lor. Definiţia unui ONG este cam asta: ”organizaţiile neguvernamentale sunt structuri instituţionalizate de natura privată ce pot activa fie ca grupuri informale, fie ca persoane juridice, şi care sunt independente în raport cu orice autoritate publică. Ele nu urmăresc nici accesul la puterea politică şi nici obţinerea de profit”. Tocmai aici intervine neîncrederea mea. Nu de alta, dar atunci când au apărut precum ciupercile aceste ONG-uri pe la noi, ştiu că mai toţi se foloseau de chestia cu non-profitul pentru a spăla bani sau pentru a masca cine ştie ce alte afaceri. Şi asta o ştiu pentru că pe vremea aceea, atunci când au început să apară pe la noi, am întrebat şi eu mai mulţi tineri pe stradă despre modul în care sunt ei remuneraţi. Deci, erau tineri abia ieşiţi de pe băncile liceului, cu sau fără bacalaureat, care, angajaţi fiind la un ONG care strângea bani pentru într-ajutorarea copiilor cu probleme, mergeau de dimineaţă până seara sau cât voiau ei pe străzi sau bătând pe la uşile oamenilor, solicitând ajutor pentru nişte copii neajutoraţi. Plata lor se făcea zilnic, adică ceea ce adunau le rămânea lor pentru strădania lor. Bun, dar atunci cum ajuta acel ONG copiii neajutoraţi? Simplu, prin banii obţinuţi din donaţii de la marii baroni, de la politicienii în goană după voturi şi după imaginea aia a bunului samaritean. Numai că ăia erau bani negri, neînregistraţi nicăieri şi nu ştiu cât din banii ăia ajungeau şi pe la vreun copil cu probleme. De vină este, bineînţeles, sărăcia românilor.
