România şi Rusia nu „au murit” niciodată una după cealaltă. Fie că a fost vorba despre marele imperiu ţarist, fie că a fost vorba despre URSS, relaţiile vecinilor cu ţărişoara noastră, România, cum spunea Caţavencu, nu au fost strălucite, ba dimpotrivă, au scârţâit serios. Mai întâi i-a păruit pe ruşi Dimitrie Cantemir, dar a fost vorba doar despre o furtună într-un pahar cu apă. Relaţiile dintre cele două naţiuni au luat mai târziu o turnură favorabilă după colaborarea din Războiul de Independenţă din 1877. După pactul Ribentropp - Molotov nimic nu a mai fost ca înainte între români şi ruşi. Ce să mai spunem despre adevărata invazie rusească de după 1944, când băieţii care purtau deşteptătoarele la gât au pustiit ţara noastră? Trimişii speciali ai tătucului Stalin în România, Ana Pauker şi Emil Bodnăraş, au aiurit de tot situaţia din ţara noastră într-un stil sovietic autentic. În anii '50 circula sloganul „Stalin şi poporul rus libertate ne-au adus”. România se bolşeviza pe zi ce trece iar Gheorghiu Dej, conducătorul ţării noastre din acea vreme, nu făcea nimic pentru a schimba lucrurile. Moartea tătucului Stalin a adus mare jale în România. Ironia sorţii: românii îl plângeau pe cel care ordonase ca tezaurul ţării noastre să fie transportat la Moscova! Relaţiile cu URSS au revenit la normal abia după venirea lui Ceauşescu la putere. Cizmarul ajuns general peste noapte a avut multe păcate, dar a ţinut la demnitatea şi suveranitatea României.
După 1990, URSS s-a destrămat, dar marea putere Rusia a rămas la fel de ameninţătoare, mai ales pentru vecini. Cât timp a fost Boris Elţîn preşedinte, Rusia a stat cuminte în banca ei. După înscăunarea lui Vladimir Putin, lucrurile au revenit la perioada de dinainte de 1989. Rusia a început să-şi facă de cap. Fostul kaghebist şi judokan Putin a dorit să readucă strălucirea Mamei Rusia.
Poate că vă întrebaţi din ce motiv am făcut această mică lecţie de istorie... Ei bine, am vrut să ajung la conflictul dintre vicepremierul Rusiei, Dmitri Rogozin, şi preşedintele Traian Băsescu. Am dorit să explic care sunt rădăcinile „,iubirii” dintre români şi vecinii lor. Rogozin s-a supărat că nu a fost lăsat să survoleze spaţiul aerian al României şi de aici s-a lăsat cu declaraţii incendiare. S-au făcut referiri la băutură, de ambele părţi, un lucru distractiv, mai ales că ambii combatanţi sunt consumatori de spirtoase! S-a ajuns însă până la a se face referiri la faptul că declaraţiile lui Băse şi ale lui Ponta nu ar face altceva decât să abată atenţia populaţiei de la adevăratele probleme ale României. Presa rusească a marşat şi ea pe ideea aceasta. Ei bine, aceste declaraţii m-au enervat. Adică ruşii ne critică pe noi, ei, care sunt capii răutăţilor în conflictul din Ucraina!? Rusia este o mare putere, dar băieţii care au drept dans naţional Cazaciokul şi beau vodka cu damigenele trebuie să-şi vadă de treburile lor şi de mafioţii care le-au sărăcit ţara! Nenea Rogozin este doar o matrioşca deghizată în politician care o face pe spiritualul.
Ruşii reprezintă marea noastră pacoste iar vecinătatea cu ei ne-a adus numai necazuri. Cel mai bine ar fi ca relaţiile dintre cele două ţări să rămână la stadiul din acest moment, adică nule. Nu avem nimic de câştigat de pe urma ruşilor, în schimb ei au secătuit ţara asta în anii '50 şi '60 din secolul trecut. Pentru Rogozin şi conaţionalii lui am un singur mesaj: adio şi n-am cuvinte!
