Cel puţin aşa ne-a anunţat preşedintele PSD Victor Ponta, care susţine că, începând de la 1 aprilie, în România s-a instaurat oficial recesiunea economică. Cu toată părerea de rău a domnului Ponta că nu e doar o farsă de 1 Aprilie, tare aş vrea să ştiu şi eu cum de a calculat dumnealui sau tehnicienii partidului pe care îl conduce că exact de la întâi am intrat la apă. Nu de alta, dar recesiunea economică înseamnă scăderea producţiei, stagnarea unor afaceri etc., ca efecte ale unei crize economice. Păi la noi criza asta economică e încă de pe vremea când guverna şi PSD-ul şi afacerile mai curate sau mai necurate se desfăşurau, ca şi acum, bine-mersi peste tot în jurul nostru, începând de la micul afacerist până la rechinii cei mari din afacerile româneşti. Ca să vorbim şi despre o scădere a producţiei, ar trebui să ne întrebăm mai întâi despre care producţie este vorba, ţinând cont că nu prea mai avem ce produce, că acolo unde se mai produce câte ceva de cele mai multe ori e vorba despre întreprinderi private, unde, de cele mai multe ori, prin hârtiile contabiliceşti care ajung pe la Finanţe apare profit zero sau ceva infim, aproape de nebăgat în seamă, chestii care nu sunt aduse la cunoştinţa opiniei publice decât atunci când câte un mahăr calcă pe bec.
Aaa, dacă domnul Ponta se referă la faptul că românii sunt mai săraci ca acum două luni, mai săraci ca acum un an, atunci da, ne suflă recesiunea prin buzunare. Doar nouă, românilor de rând, cei care nu ne speriem de recesiunea lui Ponta, cu asta ne-am obişnuit, nouă, celor care zilele astea ne gândim doar la ce vom pune pe masa de Paşte, că şi dacă ar fi crescut producţia tot meniul ăla l-am fi avut. Dar uite că unii vor să ne arate că sunt deasupra micilor necazuri ale vieţii, că ei se gândesc doar la interesele României, drept pentru care ne-au anunţat de pe acum că vor depune moţiune de cenzură imediat după Paşte împotriva primului ministru Răzvan Ungureanu, pentru că a cedat presiunilor baronilor pedelişti care au mai rămas prin PDL şi ale udemeriştilor în privinţa UMF şi nu numai, ci şi cedarea în faţa intereselor străine de a vinde ce a mai rămas din resurse.
E drept că zilele trecute guvernanţii au fost ocupaţi cu altceva... aşteptam totuşi o declaraţie din partea premierului. Oricum, la câte se întâmplă prin barca partidului de la guvernare, nu cred că au mai avut timp să asculte şi ameninţările Opoziţiei. Nu de alta, dar atunci când te părăseşte unul ca Sorin Frunzăverde e semn sigur că nu mai merge cum mergea. Şi asta dacă ar fi numai el... dar tradiţionalul traseism politic românesc ne spune că îl vor urma mulţi alţii. Dacă între timp mai pică pe bec şi vreunul prins pe la smântânit oalele guvernului, eşti deja cu barca pe val. Seismic.
