Rădăcini negre

Şoc şi groază este laitmotivul obsedant ce ne urmăreşte în aceste zile. Refugiul - butonarea pe programele cu desene animate ori muzicale. Oricât de mult ai vrea să întorci spatele, scenariul de filme de serie B s-a înfiripat. Nebunia există pretutindeni şi a înflorit şi în ţara unde, cu ani de zile în urmă, miliţienii mai cafteau câte un adolescent. Era ca-n bancul acela românesc despre bătutul nevestei preventiv - „las’ că ştie ea de ce!”. Dumneaei se considera astfel onorată, convinsă că trosneala cu pricina era dovadă de afecţiune! Firesc deci, după câteva zeci de ani, băieţii crescuţi în asemenea familii, cu gândire „din popor, sănătoasă”, indiferent cât se şlefuiau, se îmbrăcau frumos şi se ferchezuiau, având pe deasupra nu ştiu câte diplome universitare şi cariere solide, persistau în gândirea „sănătoasă” a predecesorilor. Nevasta sofisticată din prezent îi punea bagajul la uşă spilcuitului nostru cu apucături troglodite, poftindu-l cu delicateţea tigroaicei călcată pe coadă: „Să te duci la mă-ta, brută!”. Astfel a crescut numărul divorţurilor în România. Pentru că femeile - „ale dracului muieri demente!”, cum ar rosti un bătrân ce a păstorit generaţii întregi în familie, sfătuindu-şi urmaşii cum să îşi iubească violent partenerele – au decis că a venit momentul să fie respectate de parteneri ori să îşi ducă existenţa prin propriile forţe. Când violenţa este un cult bine întreţinut de familie, femeile trebuie să se protejeze de fraţii, cumnaţii, taţii ori fiii lor. Cert este că, vrem să recunoaştem sau nu, poporul nostru are acest cult al violenţei destul de puternic înrădăcinat, ridicat chiar la rang de povaţă populară. „Bătaia e ruptă din Rai!”, se apără toate brutele. Adevărat! Bătaia chiar e ruptă din Rai, adică nu are vreo legătură cu tărâmul lui Dumnezeu, cu Edenul, ci e de-a dreptul Iadul în care nişte creaturi fără suflet consideră firesc să îşi ferece apropiaţii.
Unele femei au forţa să îşi aleagă din capul locului parteneri zdraveni la cap şi la suflet, care au capacitatea să vadă alături de ei nişte fiinţe cu aceleaşi drepturi la o viaţă normală, ca oricare creatură a lui Dumnezeu. Altele nu se prea prind şi aleg prost. Dintre acestea, unele se rup de infernul domestic şi pleacă. Taţii, fraţii, cumnaţii şi fiii pot foarte bine să fie predaţi autorităţilor. Pentru copii e mai complicat... căci de multe ori abia la maturitate reuşesc să rupă cercul violenţei domestice. Brutalitatea le mutilează sufletele iremediabil. Dar viaţa poate merge mai departe...
Din păcate, nu toate femeile, copiii şi uneori bărbaţii - căci şi aceştia pot fi fi victime ale violenţei domestice - au forţa să se rupă de brutele din vieţile lor.
Pe fondul corupţiei exacerbate din prezentul nostru haotic, orice nebun cu pile poate ajunge să îi chinuie pe cei din jur. La umbra corupţiei, ignoranţei, indiferenţei, răul prinde rădăcini adânci: la palatele Victoria, Cotroceni, prin ţară. Refrenul crimelor acestor zile este dublat de promisiuni electorale prezidenţiale... O altă sută de lei, peste timp...