De o bună bucată de vreme marea masă a populaţiei nu poate face altceva decât să asiste neputincioasă la accesiunea a tot soiul de tirbuşoane în viaţa publică, fie că vorbim de politică sau de monden. Câtă nesimţire şi cretinism am văzut la maimuţoii care îşi spun politicieni, rar mi-a fost dat să văd prin alte părţi. Este halucinant cum tot soiul de fufe se insinuează în spaţiul public doar pentru că au o pereche de sâni şi un corp mai de Doamne-ajută, pentru a fi numite apoi vedete şi urmărite pas cu pas, mai ceva ca laureaţii Nobel. Deunăzi am asistat la o astfel de apariţie la un post TV, o fătucă care şi-a prezentat sânii la vedere, deşi trebuia să demonstreze că are ceva calităţi vocale. Totul cu tupeu, pentru că prima oară e mai greu, iar apoi te caută ei ca să te mai şi plătească pentru „prestaţii”. Nu m-ar mira să o văd pe respectiva peste vreo lună că are propria emisiune şi dă lecţii de viaţă la femei, deşi ea nu ştie nici să spele vasele. De vină nu sunt paparudele de acest gen, pentru că ele atât pot, de vină sunt cei care le promovează, dar, mai ales, cei care fac audienţă la aceste emisiuni de urmărit după 12 noaptea cu cerculeţ roşu.
De ani de zile ne plângem de clasa politică, de cei care ajung pe băncile Parlamentului, deşi unii dintre ei au turnat la Securitate, iar mulţi nici nu ştiu bine Limba Română, darămite legile. Vina este a noastră, a alegătorilor, pentru că îi trimitem cu masochism acolo la fiecare ciclu electoral. Vina este şi a celor care nu se prezintă la alegeri, preferând să nu se implice în treburile Cetăţii, deşi decizia lor le afectează profund viitorul, pentru că aparatul de partid va reuşi astfel să îl scoată învingător pe şoarecele credincios şi obedient. Toate aceste anomalii se reflectă şi în viaţa noastră de zi cu zi, se regăsesc în fiecare detaliu, care formează până la urmă imaginea de ansamblu. Cei care îi votează cu ambele mâini pe parveniţii din structurile statului sunt aceiaşi care se uită şi la emisiuni cu fufe siliconate, pentru că nu vor reuşi şi nici nu vor dori vreodată să-şi depăşească nivelul. Sunt cei care îţi taie faţa în trafic fără să semnalizeze, cei care îţi vorbesc la per tu, deşi nu i-ai mai văzut vreodată în viaţă şi îndrăznesc să îţi dea lecţii despre orice, deşi nu au măcar un dram de experienţă de viaţă. Cât timp vom sta pe margine şi le vom permite acestor animale cu două picioare să se impună prin intimidare şi de multe ori violenţă fizică, ne merităm soarta. Asta pentru că ei o fac deja de prea mult timp, iar dacă vor fi lăsaţi să continue de aceeaşi manieră, cât de curând vom vorbi doar la figurat şi despre România. Şi asta pentru că personaje ca ei nu vor avea mustrări de conştiinţă să sacrifice interesul naţional, cum au făcut-o până acum de atâtea ori, ca să îşi promoveze propriul interes sau cel de grup. Ne-a rămas libertatea şi ea se poate dovedi cea mai puternică armă dacă o vom folosi cum trebuie. Dacă vom alege din nou calea cea mai uşoară, nu ne rămâne altceva decât să plecăm din ţară şi să ne gândim cu resemnare la ce putea să fie.
