Atâta zăpadă şi frig nu ne mai fusese dat să avem de mult timp. Unii îşi aminteau cu regret „iernile de altă-dat’” iar eu îi priveam câş, căci tare mi-au mai plăcut iernile acelea blânduţe-blânduţe, când puteam să zburd veselă prin prezent, neîmpovărată de blana animalului mort care mă apără generoasă de gerul neprietenos ce îmi târăşte gândurile în trecutul presărat cu sovietismele copilăriei noastre. De ce s-or fi chitit unii să ne facă existenţa la fel de urâtă ca limba rusă, deşi se prefac a ne-o servi într-o engleză universal ucigătoare pentru noi, cu arome îngheţate siberiene?! Prea adânc, nu-i aşa? Nu înţelegeţi ce câmpi bat? Bine! Hai să încercăm o porţie de prozaic mai bine, şi niţel din veninul ăla din cauza căruia promit că nu îmi muşc limba vreodată! Aşa că hai înapoi la primăvara îngheţată a protestelor noastre!
Săptămâna debutează cu manifestări de protest, chit că iarna şi frigul ameninţă să înfrângă voinţa celor care vor să iasă în stradă. Pietre de la sindicalişti, studenţi, oameni obişnuiţi îndemnaţi să iasă în stradă, să se opună intenţiei de înrobire. Iar USL-aşii îşi fac de lucru cu o moţiune pentru reuşita căreia nu au putut atrage UDMR alături. Chiar credeau că lasă ungurii ciolanul guvernării pentru zbierete contra vântului... pardon, puterii? Guvernul este dispus la promovarea sclaviei şi ne anunţă senin, în faţă, că vrea să îşi asume intenţia de a aduce norodul ăsta obedient în sclavagism. Aşa că putem să ne luăm adio de la imediata şi trecuta eră a descoperirilor tehnologice, curentelor de egalitarism şi obligativitate a garantării drepturilor omului, egalităţii de şanse şi alte concepte democratice, la care România este semnatară. Aşa. Şi dacă a semnat, chiar vreţi să le şi pună în practică? Ce, vă credeţi în corecta Germanie?!
Studenţii vor ieşi în stradă pentru că refuză politizarea conducerilor universităţilor, iar câte un cadru didactic mediocru dar politruc, care a pupat bine dosurile mai-marilor din partidul său care s-a mai şi ales la putere, va da cu tifla colegilor lui preocupaţi să facă performanţă academică, dar care nu îşi asigură viitorul carierei pupând asiduu la dosuri.
Şi dacă se reglementează săptămâna de lucru de şase zile şi nu de cinci, care ar fi problema, că doar şi în comunism se lucra aşa şi nu a mai crăpat nimeni, nu?! Iar dacă timpul de lucru s-ar putea prelungi până la multe-multe ore, care ar fi iarăşi problema? A... cu câţiva ani în urmă a murit o bucureşteancă din cauza suprasolicitării? Păi cine a pus-o?! Nu putea să stea acasă făr’ de job ca să crape liniştită de foame? A fost până la urmă vina ei. Întotdeauna este vina victimei, care a ales să se omoare.
Deci vor reuşi românii să înfrunte primăvara îngheţată a protestelor? Studenţii cred că da. Chiar dacă nu au bani de drum până la Bucureşti, unii cică ar merge pe jos până acolo, doar ca să arunce cu pietre în geamurile ministerului...
