Aşa spunea directorul Ecosal la o emisiune radio ca replică încărcată de reproş într-un dialog în care fusese întrebat dacă e mulţumit de cum au muncit salariaţii din subordinea sa în perioada neagră de după ninsori. A răspuns că e dezamăgit. Ca urmare, moderatoarea emisiunii l-a întrebat, firesc, ce face el când e dezamăgit. Şi aici a apărut şi replica din titlu, căci domnul director răspunse cu un ton atotcunoscător: ”Ştiu că presa vrea sânge”. Oare la ce s-a gândit domnul director în acele clipe? Că se cere capul vreunui Moţoc din Ecosal sau chiar a şi simţit tăişul şuierându-i pe la urechi? Da, domnule director, asta vrea presa! Sânge pe pereţii instituţiei în al cărei serviciu sunteţi. Iar acum, poate mai mult ca oricând, presa se erijează în vocea poporului şi cere capul celui vinovat pentru nenorocirea adusă de stratul consistent de gheaţă de pe străzile oraşului nostru.
Da, repet obsedant, presa vrea sânge! Pentru că presa cere ca responsabilii să dea socoteală cetăţenilor despre ceea ce nu s-a făcut nici după mai bine de două săptămâni în care nu s-a mişcat nimic pe străzile principale din cartiere! Presa cere să nu mai sfidaţi gălăţenii şi pentru că nici după atâta amar de vreme nu sunt curăţate încă trotuarele din jurul şcolilor şi nici cu sare nu s-a dat pe acolo (nici pe trotuare şi nici pe stradă), aşa cum şi staţiile de autobuz sunt acoperite de munţi de gheaţă împietrită. Să mai amintesc şi că intersecţiile importante din cartiere sunt şi ele pline de şanţuri făcute de dâmburi de gheaţă? De restul nici nu mai pomenesc. Toate aceste aspecte din lumea reală prea binecunoscute de noi, pietonii şi şoferii de rând, le enumăr aici, căci se pare că domnul director al Ecosal nu prea ştie cum stă realitatea în teren de vreme ce internetul e plin de filmuleţe şi poze cu aceste aspect ce ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns. Dar presa vrea sânge! Presa e a dracu’! E deja vestită filmarea în care se vede o ”sărăriţă” cum stă pe loc şi varsă sarea într-o băltoacă sau cum foarte cunoscute sunt şi imaginile surprinse în momentele în care lamele utilajelor de deszăpezire raşchetează asfaltul pe str. Brăilei, unde oricum a fost curăţată zapada de la început. Ce înseamnă asta? Sfidare. Ori „ecosalezii” îşi sfidează şefii, ori şefii lor sfidează gălăţenii. Oare chiar vrea presa sânge de ecosalez nevinovat? Dacă ar exista motive întemeiate pentru nenorocirea din cartiere, atunci cu siguranţă s-ar fi organizat o conferinţă de presă în cadrul căreia responsabilii care aveau sânge în instalaţie şi răspunsuri pertinente ar fi dat piept cu întrebările ziariştilor şi abia apoi se putea reproşa presei că v-a umplut de sânge! Până una-alta, zilele trec şi presa, da, vrea sânge! Vrea sânge pe pereţi, metaforic vorbind, în schimbul suferinţei tuturor gălăţenilor care şi-au rupt oasele, şi-au avariat maşinile, şi-au tocit nervii din cauza faptului că nu aţi făcut nimic pentru proştii care vă plătesc. În ce secol trăim, ca fiecare zi cu soare să fie o speranţă pentru limpezirea străzilor?!
Ca să închei, pentru a relaxa un pic acest subiect ce a adus atâta încrâncenare, mă întreb dacă domnului director al serviciului Ecosal i se potriveşte poezioara: ”Cine-i hoţul. N-ai fi tu?/ Dai din coadă, zici că nu.../ A, te-am prins, o ştii tu bine/ Eşti stropit de lapte (n.r. – sare) tot,/ Şi pe frunte şi pe bot”.
