Am rămas cu toţii oripilaţi de atacurile teroriste din Franţa şi mă gândeam că protestul milioanelor de oameni care au participat în Paris la marşul împotriva terorismului din toată lumea nu prea cred să aibă vreun rezultat. Nu de alta, dar ca să protestezi, de obicei trebuie să te şi vadă cei împotriva cărora faci chestia asta. Or, nu cred eu că au fost băgaţi în seamă de cei cărora le era adresat protestul. Pentru că aici nu e vorba despre musulmani nemulţumiţi de caricaturile apărute în săptămânalul Charlie Hebdo, ai cărui jurnalişti au mai fost atacaţi şi în 2011, ci de nişte extremişti, nişte oameni fără căpătâi şi care nu au în cap decât Jihad şi răzbunare faţă de cei din alte religii. Nici măcar nu cred că profetul lor Mohamed i-ar fi învăţat aşa ceva, să se răzbune pe cei care fac glume sau caricaturi despre el. Ce, parcă în religia noastră nu avem şi noi bancuri cu Dumnezeu, ba au apărut chiar şi cărţi în care Biblia este luată în derâdere? De exemplu, poate nu mulţi ştiu, dar încă din 1882, chiar în Franţa, la Paris, a apărut ”La Bible amusante” adică Biblia amuzantă, scrisă de Leo Taxil, o carte anticatolică. Ei, şi cartea asta n-a mai supărat pe nimeni, poate doar pe preoţii din acea vreme. Ca dovadă că a fost o carte de succes, Biblia hazlie a mai fost republicată de-a lungul vremii, în ultima ediţie, cea din 1904, numită ”La Bible amusante. Edition complete” unde, pe lângă interpretarea textelor biblice a lui Leo Taxil, apar şi comentariile anticlerice ale lui Voltaire, Freret, lord Bolingbroke, Toland şi a altor critici, carte ilustrată cu 400 de caricaturi realizate de Pepin. Taxil a reuşit să facă, cu mult umor şi causticitate, o analiză minuţioasă a absurdităţilor şi imoralităţilor care abundă în cărţile ”Vechiului testament”, demonstrând că Biblia nu este o carte inspirată, sau chiar ”dictată” de ”Duhul Sfânt”, cum pretind teologii, ci o colecţie de legende şi norme consemnate de scriitori, care nici măcar nu şi-au dat osteneala să pună de acord cele relatate de ei cu cronologia faptelor istorice reale, şi că ”Vechiul testament” este în flagrantă contradicţie cu logica, cu ştiinţa şi cu morala general-umană. Într-o scrisoare adresată papei, Taxil îi comunica faptul că: ”Nu îndrăznesc să afirm că «Biblia hazlie» va contribui la întărirea credinţei. Dimpotrivă, ea îi va lămuri pe cititori în ce şi de ce nu trebuie să creadă”. Ca dovadă că pe vremea aceea oamenii încă mai ştiau să râdă, Leo Taxil a murit de moarte bună, nu l-a împuşcat nimeni. Până una-alta, în Franţa au murit 12 oameni nevinovaţi, altă vină neavând decât aceea că au încercat să aducă zâmbetul pe faţa semenilor lor. Asta nu înseamnă că va trebui să avem grijă de acum încolo ce scriem de frica teroriştilor sau că va trebui să ţinem condeiul în vârful puştii.
