Cu un ochi îţi vine să plângi, iar cu celălalt îţi vine să râzi atunci când încerci să faci o radiografie simplă a clasei politice din ţara noastră. Spun simplă căci, dacă ai opta pentru una complexă, există mari şanse să te transformi într-o bocitoare şi să înoţi în adevărate bălţi cu lacrimi de crocodil. Nu, în niciun caz nu vei plânge pentru ei, ci pentru tine, întrucât ţi se va face ruşine cu pisicii, şoriceii, buldogii, porcii şi dinozaurii ăştia care se perindă prin grădina zoologică de la Bucureşti, numită Palatul Parlamentului. Puţinii oameni care există printre animăluţe sunt, într-adevăr, de calibru. Din bun simţ, datorită celor şapte ani de acasă şi unei conduite morale pe care nu ai cum să nu o apreciezi (oricât de cârcotaş ai fi), oamenii din Parlament stau departe de mocirlă, sunt atenţi, se feresc să nu se murdărească şi nu sunt interesaţi, nici de departe, de războaiele penibile ale personajelor avide de putere. M-am crucit, ieri, atunci când am citit, în presa centrală, câteva paragrafe extrase din acordul încheiat între preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta. Probabil vom ajunge de râsul tuturor statelor din Europa, ba chiar din întreaga lume, cu asemenea prevederi. Mi se pare de-a dreptul penibil, revoltător, strigător la cer, halucinant, îngrozitor, terifiant (îmi mai vin în minte şi altele, dar nu le pot înşirui aici) să cuprinzi, într-un asemenea act, elaborat la un asemenea nivel, reguli elementare de politeţe, ale bunului simţ sau cum doriţi dumneavoastră să le numiţi. Greii din politica românească se hlizesc, fac mişto şi se comportă precum nişte personaje din desene animate, pe banii noştri, evident, abuzând de putere şi mocirlind ceea ce se doreşte a fi o instituţie onestă, serioasă, responsabilă şi respectabilă. Politicienii noştri ţin morţiş să se facă şi să ne facă de râs oriunde, în afara ţării. În România, politica nu face casă bună nici cu bunul simţ, nici cu educaţia şi nici cu onestitatea. Redau un paragraf din acordul de coabitare încheiat între premier şi preşedinte: „Părţile vor îmbrăţişa reguli minimale de adresare respectuoasă, cu referire directă la funcţia partenerului şi la adresarea la plural. Ele se vor abţine în a încuraja abordări diferite la nivelul structurilor pe care le reprezintă şi vor sancţiona excesele şi ieşirile publice ale colegilor de partid sau angajaţilor care exced această regulă de comportament, bun simţ, decenţă şi politeţe. (...) Părţile se angajează, de asemenea, să evite expresiile dure, atacurile de orice fel”. Nu mă pot abţine să redau şi declaraţia lui Victor Ponta: „Dumneavoastră, colegii mei, o să citiţi doar o frază interesantă care spune că între preşedinte şi prim-ministru trebuie să vorbim la persoana a doua plural, să nu folosim epitete, să nu folosim comparaţii din regnul animal”. Să ne mai mirăm de ce străinii ne iau la mişto?
