Dând dovadă de un optimism mai debordant decât al tuturor oficialilor FMI, Băncii Mondiale, Comisiei Europene şi ai altor comiţii, comitete şi boarduri de prin cele patru zări, vajnicii noştri senatori s-au apucat să pritocească o lege menită să-i ajute la propăşirea proprie, ca ditai demnitarii, că doar inflaţia se cere şi ea combătută cu ceva. Vrând parcă să parafrazeze o veche zicală românească, aceea cu „obrazul subţire cu cheltuială se ţine”, senatorii noştri au zis că în lipsă de obraji subţiri merge şi vorba „obrazul gros cu cheltuială se ţine”, aşa că au votat într-un consens mai deplin decât cel al comuniştilor de pe vremea lui nea Nicu mărirea bugetului Senatului cu un „mizilic” de treij' de procente. Asta aşa, ca să nu bată prea tare la ochi, că totuşi criza încă nu s-a terminat...
Iar dacă pentru dezbaterea legilor fundamentale ale României, senatorii îşi apărau cu colţii şi cu ghearele apartenenţa partinică, acum cu totul alta a fost atmosfera de lucru. De parcă toate vrajbele ar fi dispărut dintr-o dată, onor-parlamentarii pe care am făcut prostia să-i trimitem în Senat s-au dovedit a fi mai uniţi în cuget şi-n simţiri (din interes, evident) decât gemenii siamezi. „Cu o largă majoritate” (aşa cum au punctat agenţiile de presă), bugetul cel nou şi mai dospit al respectivei camere parlamentare a trecut de vot cu viteză supersonică. De data asta nici pedeleii n-au mai rămas ca sfinxul din Bucegi în fotolii, abţinându-se de la vot, nici pesedeii n-au mai plecat din sală în semn de protest, nici liberalii n-au mai votat cu ambele mâini cum mai aveau obiceiul pe la alte dezbateri de legi, nici udemeriştii n-au mai ridicat a necunoaştere din umeri. Totul a mers ca pe roate, că doar era vorba de interesul propriu. Iar dacă ne uităm şi la „desfăşurătorul” noului buget, aflăm că mai bine de jumătate din totalul banilor pe care îi va învârti Senatul se duc pe cheltuieli cu personalul (deh, investiţiile în oameni sunt cele mai importante...), ceva mai mult de 10% sunt destinaţi plimbărilor fără rost prin ţară şi prin cele patru zări, iar vreo 12 milioane de lei din cele 128 de milioane, cât înseamnă noul buget al Senatului, se duc pe maşini şi „alte mijloace de transport” (adică un avion, un vaporaş, acolo, că doar nu s-or plimba senatorii cu căruţa prin mijlocul electoratului).
Partea cea mai interesantă însă e alta: pe lângă umflarea cu 30% a bugetului propriu, senatorii noştri s-au gândit să pună şi de-un summit mai mititel, acolo, să fie. Şi de aceea au alocat din banii statului, adică ai celor care încă mai plătesc impozite pentru nu au ajuns deja şomeri, un „bonus” de 26 de milioane de lei ca să organizăm Adunarea parlamentară a NATO. Vorba ceea, chelului tichie de mărgăritar îi mai trebuie. Asta ca să nu amintesc o altă zicală, ceva mai potrivită în situaţia noastră: „prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul”.
Nu-i aşa că sunt interesante măsurile anti-criză pe care le adoptă politicienii noştri?
Iar dacă pentru dezbaterea legilor fundamentale ale României, senatorii îşi apărau cu colţii şi cu ghearele apartenenţa partinică, acum cu totul alta a fost atmosfera de lucru. De parcă toate vrajbele ar fi dispărut dintr-o dată, onor-parlamentarii pe care am făcut prostia să-i trimitem în Senat s-au dovedit a fi mai uniţi în cuget şi-n simţiri (din interes, evident) decât gemenii siamezi. „Cu o largă majoritate” (aşa cum au punctat agenţiile de presă), bugetul cel nou şi mai dospit al respectivei camere parlamentare a trecut de vot cu viteză supersonică. De data asta nici pedeleii n-au mai rămas ca sfinxul din Bucegi în fotolii, abţinându-se de la vot, nici pesedeii n-au mai plecat din sală în semn de protest, nici liberalii n-au mai votat cu ambele mâini cum mai aveau obiceiul pe la alte dezbateri de legi, nici udemeriştii n-au mai ridicat a necunoaştere din umeri. Totul a mers ca pe roate, că doar era vorba de interesul propriu. Iar dacă ne uităm şi la „desfăşurătorul” noului buget, aflăm că mai bine de jumătate din totalul banilor pe care îi va învârti Senatul se duc pe cheltuieli cu personalul (deh, investiţiile în oameni sunt cele mai importante...), ceva mai mult de 10% sunt destinaţi plimbărilor fără rost prin ţară şi prin cele patru zări, iar vreo 12 milioane de lei din cele 128 de milioane, cât înseamnă noul buget al Senatului, se duc pe maşini şi „alte mijloace de transport” (adică un avion, un vaporaş, acolo, că doar nu s-or plimba senatorii cu căruţa prin mijlocul electoratului).
Partea cea mai interesantă însă e alta: pe lângă umflarea cu 30% a bugetului propriu, senatorii noştri s-au gândit să pună şi de-un summit mai mititel, acolo, să fie. Şi de aceea au alocat din banii statului, adică ai celor care încă mai plătesc impozite pentru nu au ajuns deja şomeri, un „bonus” de 26 de milioane de lei ca să organizăm Adunarea parlamentară a NATO. Vorba ceea, chelului tichie de mărgăritar îi mai trebuie. Asta ca să nu amintesc o altă zicală, ceva mai potrivită în situaţia noastră: „prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul”.
Nu-i aşa că sunt interesante măsurile anti-criză pe care le adoptă politicienii noştri?
