Pentru fiecare timpul se scurge în funcţie de modul său de viaţă, de interese, de vise şi aspiraţii. Pentru mine timpul se scurge în funcţie de deadline-urile din diferite proiecte, de câteva activităţi pur personale - de genul pomenilor pentru mama şi sora mea, vizitele la socri, activităţi comune cu fiul meu - dar şi în funcţie de unele evenimente de importanţă pentru toţi cei din jurul meu, de genul Sărbătorilor Pascale. Din păcate, agenda mea - şi, se pare, a multora - este dată peste cap de agenda altora. Spre exemplu, de agenda politicienilor. E drept că peste 3 luni trebuie să aibă loc alegerile locale, deci că peste 2 luni intrăm în campanie, dar... deja, fraţilor?! În loc să caut pe net rute de transport către destinaţia aleasă pentru Paşte sau să alerg după cumpărăturile de ultim moment, pentru că în mai puţin de o lună voi fi departe, stau cu ochii pe televizor şi pe fluxurile de ştiri sau cu urechea lipită de telefon, de parcă alegerile au loc înaintea Paştelui. Sincer vă spun, am ajuns să visez noaptea candidaţi scoşi din joben şi şefi de campanie devoratori de calmante. Nu e normal! În fine, fiecare îşi face planurile în ritmul său, dar parcă prea se agită toţi, iar unii fără rost...
Cred că am mai spus-o cândva în ultimii ani: am avut în 2008 o experienţă absolut demoralizatoare. Sondajele spuneau una, politicienii susţineau alta iar inima mea spunea cu totul altceva. Ce a ieşit la vot... e altă mâncare de peşte. Am ajuns la concluzia că a te agita ca prostul e absolut neproductiv. Eu abia aştept, de exemplu, să văd, după numărătoarea voturilor, câţi oameni l-au votat pe unul dintre candidaţii la Primăria Galaţi care ne-a împuiat tuturor capul şi calculatoarele cu mesaje de genul „totul pute dar eu vin cu Chanel nr.5”. Armata sa de click-ăitori a înnebunit net-ul de doi ani încoace şi a distrus toate sondajele online. Culmea, în sondajele făcute de specialişti, personajul în cauză nici nu se vede, dar... el vine la Primărie.
M-am săturat de promisiuni, de critici neconstructive şi de făţărnicie. Îmi este milă de Galaţi, oraşul care merită altă soartă, dar care e „vânat” de candidaţi al căror ţel este doar acela de a şi-l subordona şi de a-l „mulge” până la ultima picătură.
„Anul acesta Primăria mi se cuvine!” - aşa a exclamat la o întâlnire unul dintre candidaţii cel mai bine cotaţi în sondaje, cu şanse reale de a se aşeza pe scaunul lui Nicolae. Încă mai sper că cineva, la respectiva întâlnire, l-a înregistrat cumva pe aspirantul la fotoliul de primar. Eu aş avea curajul să dau drumul pe toate canalele înregistrării cu pricina. Dincolo de simpatia de care se bucură acum, umflat, desigur, şi de maşinăria de partid, o astfel de ieşire - necontrolată, în care îşi dă arama pe faţă - i-ar ruina toate şansele în politică, la orice nivel. Nu am nimic personal cu omul în cauză, nici măcar nu-l cunosc personal, dar m-am simţit jignită la modul personal, de parcă mi-ar fi spus mie, în faţă, că sunt doar o furnică în faţa unui buldozer şi el e însuşi trimisul Domnului pe Pământ. Jalnică mentalitate la un politician... Mie un astfel de om nu-mi va face agenda. Refuz să cred că ne va face tuturor agenda pentru următorii 4 ani.
Cred că am mai spus-o cândva în ultimii ani: am avut în 2008 o experienţă absolut demoralizatoare. Sondajele spuneau una, politicienii susţineau alta iar inima mea spunea cu totul altceva. Ce a ieşit la vot... e altă mâncare de peşte. Am ajuns la concluzia că a te agita ca prostul e absolut neproductiv. Eu abia aştept, de exemplu, să văd, după numărătoarea voturilor, câţi oameni l-au votat pe unul dintre candidaţii la Primăria Galaţi care ne-a împuiat tuturor capul şi calculatoarele cu mesaje de genul „totul pute dar eu vin cu Chanel nr.5”. Armata sa de click-ăitori a înnebunit net-ul de doi ani încoace şi a distrus toate sondajele online. Culmea, în sondajele făcute de specialişti, personajul în cauză nici nu se vede, dar... el vine la Primărie.
M-am săturat de promisiuni, de critici neconstructive şi de făţărnicie. Îmi este milă de Galaţi, oraşul care merită altă soartă, dar care e „vânat” de candidaţi al căror ţel este doar acela de a şi-l subordona şi de a-l „mulge” până la ultima picătură.
„Anul acesta Primăria mi se cuvine!” - aşa a exclamat la o întâlnire unul dintre candidaţii cel mai bine cotaţi în sondaje, cu şanse reale de a se aşeza pe scaunul lui Nicolae. Încă mai sper că cineva, la respectiva întâlnire, l-a înregistrat cumva pe aspirantul la fotoliul de primar. Eu aş avea curajul să dau drumul pe toate canalele înregistrării cu pricina. Dincolo de simpatia de care se bucură acum, umflat, desigur, şi de maşinăria de partid, o astfel de ieşire - necontrolată, în care îşi dă arama pe faţă - i-ar ruina toate şansele în politică, la orice nivel. Nu am nimic personal cu omul în cauză, nici măcar nu-l cunosc personal, dar m-am simţit jignită la modul personal, de parcă mi-ar fi spus mie, în faţă, că sunt doar o furnică în faţa unui buldozer şi el e însuşi trimisul Domnului pe Pământ. Jalnică mentalitate la un politician... Mie un astfel de om nu-mi va face agenda. Refuz să cred că ne va face tuturor agenda pentru următorii 4 ani.
