De 12 ani scriu despre ceea ce înseamnă justiţie şi pot spune că îi cunosc în bună măsură cam pe toţi procurorii gălăţeni. De aceea pot spune că majoritatea sunt profesionişti, cu respect faţă de lege şi justiţiabili, însă în ultima perioadă am observat o tendinţă, ce sper să nu se transforme în fenomen. Unii procurori au ajuns să îşi plătească poliţe, direct sau indirect, prin aruncarea pe piaţă a unor dosare penale, care, cred eu, nu vor rezista în instanţă. Toţi participanţii la sistemul judiciar, pornind de la judecători şi până la procurori şi avocaţi au un rol extrem de important în ceea ce ne dorim să fie actul de justiţie. Tocmai de aceea asemenea gesturi sunt de neexplicat pentru oameni cu o experienţă profesională şi de viaţă deloc de neglijat. Dacă au ajuns să dea prioritate orgoliilor personale în defavoarea actului de justiţie, pentru care sunt şi foarte bine plătiţi între noi fie vorba, atunci am alunecat deja pe o pantă extrem de periculoasă. Oamenii discută deja pe faţă că persoanele certate cu lege, dar care dispun de bani, reuşesc să alunece din mâinile justiţiei, scăpând de multe ori cu pedepse simbolice. Dacă adăugăm la asta şi pata de care vorbeam anterior, imaginea şi aşa şubrezită a justiţiei se va face praf ca un castel de cărţi. Nu ştiu cum s-a ajuns la asta şi cine a pornit acest joc de-a şoarecele şi pisica, dar ştiu un lucru: trebuie să înceteze. Vremea când justiţia se făcea pe insinuări, jumătăţi de adevăr şi bârfe a trecut de multişor, iar cei din domeniu ar trebui să realizeze asta cât mai repede. Şi asta pentru că finalitatea unui asemenea joc prostesc va fi doar una. Vor ieşi din sistem pe uşa din dos şi unii şi alţii, dar cel mai mult vom avea de suferit noi, cetăţenii, pentru că încrederea în justiţie va scădea mai mult decât cea în politicieni, dacă acest lucru mai este posibil. Cred că au realizat că sunt suficiente achitările pentru acuzaţii nesusţinute de probe şi daunele pe care ne-a obligat CEDO să le plătim de atâtea ori. Ceea ce nu pot să înţeleg este cum după aproape un sfert de secol avem tineri cu mentalităţi comuniste, care cred că obedienţa faţă de eşuaţii sistemului judiciar le va asigura o promovare rapidă, în dauna a ceea ce au jurat că vor apăra: justiţia. Singurul lucru care ar trebui să îi preocupe, criminalitatea, pare că nu mai este în aceste zile pe agenda lor, deşi este mai mare ca oricând. Şi nu vorbesc aici de mica criminalitate, pentru că au reuşit să umple închisorile cu borfaşi de duzină şi hoţi de doi lei, ci de reţelele de crimă organizată, care fac averi uriaşe şi terorizează sute de oameni înainte să fie trecute pe linie moartă. Ramificaţiile lor ajung până în zona politică de multe ori, aşa că dacă tot le place jocul, ar putea să înceapă de aici. Sper să înţeleagă repede rolul pe care îl au în piesă şi, mai ales, să înveţe din greşelile altora, pentru că ar fi trist să văd alţi procurori trimişi în judecată pentru corupţie sau abuz în serviciu.
