România a fost zguduitã în ultimele zile de o tragedie naþionalã. Da, e vorba nu doar de tragedia celor ºapte familii care au trecut ºi trec prin stãri cutremurãtoare din clipa în care au aflat cã cei dragi sunt într-un moment de cumpãnã. Aceste familii, dintre care douã au aflat veºti cumplite, au trãit ºi trãiesc zilele astea un coºmar. Unul care nu se va sfârºi prea curând... Ceea ce voiam eu sã spun este cã tragedia nu e doar a lor. Chiar dacã nu conºtientizãm, tragedia este a noastrã, a tuturor. Este tragedia care a scos în evidenþã un gunoi ascuns sub preº. Acesta se cheamã „neputinþã scump plãtitã”. ªi când spun „neputinþã scump pãtitã” mã refer la douã aspecte: la investiþii imense în domenii care s-au dovedit ineficiente ºi la faptul cã a trebuit sã aflãm despre asta cu preþul vieþii a doi oameni ºi suferinþa altor câteva zeci de cetãþeni ai acestei þãri, în speþã victimele rãnite ºi familiile celor ºapte din avion. A fost nevoie de tragedia din Apuseni ca sã vedem cât de imbecil e sistemul ºi cât de incompetenþi sunt exponenþii acestuia.
O þarã întreagã stã de zile întregi cu ochi pe TV, avidã sã afle detalii ºi sã înþeleagã cum s-a putut ajunge la ceea ce s-a întâmplat. Din pãcate, televiziunile - ºi, pe alocuri, ºi presa scrisã - au reuºit sã întineze ºi durerea asta, care devenise una naþionalã. Mi-e scârbã, uneori, de „OTVizarea” audiovizualului românesc ºi de tabloidizarea presei scrise.
Sunt un mare consumator de presã. Doar când dorm nu sunt pe un post TV... La birou am TV tuner pe calculator ºi în permanent am în colþul din stânga sus al monitorului ecranul TV iar acasã am televizoare în toate camerele, aºa cã, dacã nu vãd tot, mãcar aud. Spre deosebire de mulþi alþii, eu nu am un post preferat, ci doar emisiuni preferate. De regulã ºtiu în fiecare dimineaþã ce nu trebuie sã pierd la TV: „Profesioniºtii” Eugeniei Vodã de la TVR1, „Cu lumea-n cap de pe Prima TV, „Dincolo de aparenþe” cu Florentina Fântânaru la Antena2... apoi câteva seriale preferate de pe câteva posturi specializate ºi, musai, câteva emisiuni pe TV Paprika. Când sunt la birou, însã, sau când fac treabã în casã, sunt pe posturile ºtiri, pe care le schimb des, în funcþie de subiect ºi de invitaþi. Cum spuneam, nu am posturi preferate, pentru cã vreau sã vãd opinii diverse. De aceea nu voi spune niciodatã cã nu mã uit la Antena 3 în detrimentul postului B1 sau viceversa. Pãrerea mea este cã cine face asta greºeºte. Nu poþi fi îndobitocit mai uºor decât poziþionându-te doar de o parte a rãzboiului politic din media. Nu existã post bun sau rãu, aservit sau independent, totul e un amalgam de interese ºi orgolii, care, în final, duce la prostirea consumatorului de TV. Iar asta a fost extrem de evident zilele acestea. Din pãcate, în acest iureº nebun dupã rating, au cãzut în plasã ºi posturi care pãreau imune la aºa ceva, cum ar fi Pro TV. Am vãzut reportaje de can-can cu trecutul lui Iovan, burtiere cu subiecte ºoc ºi titrãri pe bandã cu neadevãruri flagrante, dar ºi campanii media cu scop de promovare proprie, profitând de durerea unor oameni. Totul pentru rating...
