Când acum peste un an, în Faleza Superioară s-a căscat ditamai groapa, am zis că o lucrare prost făcută şi natura sunt de vină. Dar de atunci încoace, Galaţiul pare a fi un oraş în care apar non-stop gropi de toate mărimile, de nici nu mai ai timp să te obişnuieşti cu ele. Unele se pot astupa rapid dar, ciudat, reapar de multe ori în aceeaşi zonă. Şi dacă ar fi vorba numai de gropi... Tasările, deplasarea imobilelor şi surpările nu lipsesc nici ele din peisaj. Nici cu şosele în regulă, canalizări bine făcute sau trotuare corect asfaltate în tot oraşul nu ne putem lăuda. Dar toate aceste probleme nu apar aşa, din senin, sau doar pentru că solul pe care este construit oraşul nu ar fi tocmai bun în toate zonele. Se sparg ţevi, unele vechi, altele prost înlocuite, se strică lucrări de asfaltare făcute de mântuială sau chiar greşit. Iar problemele nu sunt de azi, de ieri. Þin de ani buni, dar poate în ultima vreme s-au mai accentuat. Nici construcţiile, unele prea înalte, făcute în zone sensibile, nu ajută. Sau, ce să mai spun de traficul prea greu şi prea intens pe nişte străduţe care numai pentru asta nu au fost construite. Dacă iei în calcul cam tot, îţi vine să crezi că nu ştii de unde ar trebui să apuci lucrurile pentru ca situaţia să se repare, încet-încet. Se astupă o groapă, apar altele, se surpă o şosea ori apare alta în altă zonă ori, peste ceva vreme, surparea revine, de multe ori chiar în locul iniţial. Problema e că la asta nu trebuie să ne gândim noi. Nu de alta, dar de aia există administraţie publică, care tot zice că face, indiferent de ani şi culoare politică. Dar ce a rămas în urmă nu susţine nicio laudă prea mare de sine. Oraşul nu arată bine şi pare nesigur pentru circulaţie în multe zone. Nu mai spun că atunci când dă o ploaie torenţială ori o zăpadă abundentă, totul se blochează iar deblocarea se face doar în zonele mai centrale, că în cartiere e valea plângerii. Şi asta nu e în regulă nici pentru un orăşel, darămite pentru un oraş mare cum se pretinde a fi Galaţiul. De fiecare dată, din patru în patru ani, gălăţenii pariază pe câte un primar. Nu ştiu câţi consideră că au câştigat pariul, dar teama mi-e că, la fiecare sfârşit de mandat, numărul e din ce în ce mai mic. Acum iar s-a pariat şi să vedem la final cine va crede că a câştigat şi cine nu.
