Vorbeam într-un editorial anterior despre pericolul care ne paşte, de a deveni o ţară a turnătorilor de serviciu, şi iată că am ajuns exact în acel moment. Spuneam că moda denunţurilor nu va aduce mai nimic bun, în orice caz nu o bază solidă pentru anchetatori, şi acest lucru s-a confirmat cu prisosinţă. Pusă faţă în faţă cu denunţătorii ei, Elena Udrea a reuşit să demonstreze că nimic din ce susţinuseră respectivii nu era adevărat, fiind vorba, de fapt, doar de nişte chestii auzite sau presupuse de aceştia. Cea mai penibilă mi se pare faza cu geanta ce ar fi trebuit să fie doldora de bani, fiind vorba de presupusa mită pe care a luat-o Elena Udrea. Unul dintre denunţători i-a înmânat geanta Elenei Udrea, fără să se fi uitat în ea, pentru a afirma cu certitudine că acolo erau bani, documente sau eugenii. Păi dacă nici asta nu e prostie pură, atunci nu ştiu ce ar putea fi. Justiţia nu se face pe baza presupunerilor înflăcărate ale unora, ci doar pe probe concrete, adică martori, înscrisuri, interceptări telefonice, probe obţinute din unităţile informatice, iar lista poate continua. Nu am privit niciodată cu ochi buni paraşutarea pe scena politică şi ascensiunea Elenei Udrea, dar cred că trebuie să răspundă doar pentru ce a făcut cu adevărat. Sunt atâtea lucruri de care procurorii DNA se pot lega, pornind de la gala Bute, până la ajutorul repetat pe care i l-a dat fostului soţ pentru a obţine bani din afaceri ilicite. Nu e cazul să plece urechea la turnătoriile de doi lei ale unor laşi, ce spun acum vrute şi nevrute, după ce ani de zile au stat bine mersi în anturajul Elenei Udrea, doar ca să scape acum de arestul preventiv şi, finalmente, de o pedeapsă cu închisoarea.
Povestea se repetă cu fostul primar al Piteştiului, care a cerut, la rândul lui, să fie confruntat cu denunţătorul lui. Şi asta pentru că oamenii ăştia ştiu că sunt vinovaţi de comiterea unor fapte penale, dar nu de toate bazaconiile pe care le aruncă acum apropiaţii lor în faţa procurorilor DNA. De bun augur mi se pare că, încă din faza de urmărire penală, procurorii DNA dau undă verde la confruntări între denunţători şi cei împotriva cărora se îndreaptă acestea, pentru că singurul scop este aflarea adevărului şi nu plimbarea a diverse personaje în cătuşe prin faţa sediului DNA. Cel mai important mi se pare semnalul pentru cei care pe viitor se gândesc să scape de puşcărie aruncând pisica în grădina celor pe care i-au pupat în fund în ultimii ani. Acelaşi lucru este valabil şi pentru cei care fac plângeri împotriva unor persoane pe care nici nu le cunosc prea bine şi cărora încearcă să le facă rău din invidie sau pură prostie. Este cazul ca procurorii să separe apele foarte clar de la început şi să le pună în vedere denunţătorilor de serviciu că există şi reversul medaliei, iar dacă turnătoriile lor nu se vor dovedi nici pe departe adevărate, este cât se poate de legal şi moral să ajungă ei la mititica.
