Duminică a fost din nou o zi frumoasă pentru noi românii, o zi care ne-a făcut să fim iar mândri că suntem români. Simona Halep a câştigat finala de la Indian Wells în faţa jucătoarei sârbe Jelena Jankovic, după un meci care ne-a ţinut cu sufletul la gură, un meci care a durat 2 ore şi 37 de minute. Mulţi nici nu realizează că Simona Halep a urcat foarte sus în ierarhia mondială a tenisului, mulţi sunt mai interesaţi de câţi bani a câştigat. Bun, a câştigat ea vreo nouă sute de mii de dolari, dar nimeni nu a întrebat-o vreodată cam cât a cheltuit ea de când s-a apucat să înveţe jocul ăsta, cam cât cheltuie acum la fiecare deplasare, mai ales că mai are şi alţi oameni în echipa sa pe care trebuie să-i plătească. Următorul turneu, care este tot de Premier Mandatory, este cel de la Miami, unde Simona Halep este favorita numărul trei după Serena Williams şi Şarapova. Nu putem să facem decât să-i urăm mult, mult succes. E şi asta tot un fel de meserie. Chiar mă gândeam zilele trecute că sunt o grămadă de meserii care au dispărut sau sunt pe cale să dispară, nefiind cumva înlocuite de tehnica modernă a zilelor noastre. Uite, de exemplu, nu am mai văzut de zeci de ani omuleţul ăla care umbla cu trepiedul ăla în spate strigând pe străzi că ascute cuţite şi foarfeci. Te duceai frumuşel la el cu toate cuţitele de prin casă, cu foarfecii sau chiar cu toporul, i le lăsai şi te întorceai după jumătate de oră, îi dădeai banii şi cel puţin un an de zile nu mai aveai treabă cu ustensilele astea. Acum, să vrei să-ţi ascuţi ceva, nu ai unde. Am încercat de vreo câteva ori să apelez la oamenii ăia care lucrează la centrala termică de lângă blocul meu, că am văzut că au un polizor pe acolo. Numai că de fiecare dată, am dat ori peste unul plictisit care mi-a spus că n-are timp de aşa ceva, ori peste unul care mi-a spus că nu are voie sau peste unul care mi-a cerut un preţ de mi-a sărit căciula de pe cap şi m-am lăsat păgubaş. Altă soluţie, în zilele noastre, nu ai decât să te duci frumuşel la magazin şi să-ţi cumperi alt cuţit, alt foarfece sau alt topor. O altă meserie care a dispărut este cea de pălărier. Cred că mai există încă pe undeva pe str. Bălcescu o şepcărie, dar pălărieri nu am mai văzut pe nicăieri. E drept, nici nu prea mai vezi pe stradă oameni purtând pălării de fetru, doar dacă cel pe care îl vezi este trecut bine de şaptezeci de ani şi are pălăria de pe vremea tatălui sau bunicului. Aici putem să dăm vina pe modă. Nici coşari n-am mai văzut de mult timp, e drept că şi casele s-au mai împuţinat şi că oamenii s-au învăţat să-şi mai cureţe şi singuri hornurile. Numai că nu-i mai poţi da dreptate lui Colea Răutu care cânta: ”ţi-a ieşit coşaru-n drum, ai să ai noroc de-acum”.
