„România unui nou început. O Românie corectă, o Romanie reaşezată pe repere morale”. Cam astea sau chiar astea au fost cuvintele lui Victoraş Ponta, în speranţa că poate, poate, poate îl va crede Băse şi îl va renumi premier sau poate dimpotrivă, s-o fi adresat poporului român în speranţa că lumea mai crede în Moş Crăciun. Băăăăă, nea Ponta, România nu are nevoie să fie reaşezată, stă bine pe oala ei de noapte în care vă faceţi nevoile voi ăştia care aţi prins un tren în viaţă, voi ăştia care aţi avut rude avute, mătuşi prin America şi conducători băşiţi. Da, spun cu toată tăria pixului meu, „conducători băşiţi”, nu băseşti, nu de alta da' Iliescu s-a cam c... băşit prin viaţa noastră, moş Constantinescu a trecut prin viaţa noastră doar ca o fâsâială (rău mirositoare şi aia) trăgându-şi seva sau mijloacele de a mai trăi pe faţa pământului doar din ce-o fi produs de prin scandalurile alea cu Þigareta unu, doi şi câte or mai fi fost (dacă n-or mai fi şi acum...), şi mai nou, moş Teacă ăsta de Băsescu, care poate nu şi-a băgat sabia în teaca blondei de pe la guvern, da' măcar o pupătură pe portofel tot şi-au tras. Şi vine acu' piţirică ăsta pontosu', care ne spune că după ce trece sfârşitul lumii de pe 21, vom avea un nou început, o Românie corectă, o Românie care nu va mai sta pe butuci, ci pe repere morale. Victoraş dragă, te-aş întreba şi eu ceva: „oare de cât să facem latura la reperu' moral, câte repere să punem pe rama României ca să nu ni se mai rupă patul sub noi din nou?”. Greu de răspuns, greu de acceptat un răspuns, da' mai greu e că vine Moş Crăciun şi iar ne găseşte nepregătiţi. Nepregătiţi să dăm zăpada deoparte, mai zilele trecute, la prima ninsoare mai aveam oleacă şi făceam pe mine de râs uitându-mă la un tractor cu lamă care luase vreun metru de zăpadă şi a trebuit să-l tragă de acolo o maşină de gunoi, nu de alta dar tractorul avea ceea ce nu credeţi voi: cauciucuri de vară şi nu avea nici măcar lanţuri. Să râd, să plâng, oare ce-o mai fi fost şi asta? Hai, gluma - glumă, treaba - treabă, mai e oleacă, trece şi sfârşitul lumii, vine el şi Moş Crăciun ori cu varga, ori cu cadouri, ori cu un nou început pentru Victoraş, sau de ce nu, un nou început pentru vreun marinar care îşi doreşte atât de mult să fie la cârma unui vapor, sau poate vine cumva timpul florilor, a „crinilor”, că astea parcă sunt flori de mort (sau nu, poate mă înşel eu), cine ştie ce-o mai fi, cine ştie cine ne-o mai paşte de prin UE, cert este că eu unul, doresc tuturor românilor doar atât: Sărbători fericite, taxe mai mici decât portofelul, să ne mai citiţi şi la anu', masă bogată de Crăciun şi... s-avem parte de oameni politici la conducerea ţărăşoarei ăsteia. Da' oare asta ce dorinţă o mai fi?
