Da, avem mulţi asistaţi social. Nu ştiu dacă avem mai mulţi decât alte ţări, raportat la populaţie sau la procentul din PIB alocat acestora, dar sunt mulţi pentru vremurile pe care le trăim. Dar de aici şi până la a spune că toţi suntem nişte asistaţi social... e cale lungă. Când am văzut cifrele vehiculate de guvernanţi m-am întrebat imediat dacă noi chiar avem mulţi asistaţi sau Boc şi ai lui au probleme cu aritmetica. Nu poţi spune că, într-o ţară care mai are cel mult 20 de milioane de cetăţeni, peste 19 milioane sunt asistaţi social. Undeva e o greşeală. O greşeală care nu pare a fi de aritmetică, ci de... percepţie. Înţeleg că şi bebeluşii sunt consideraţi asistaţi social, pentru că iau alocaţie de la stat. Şi pensionarii sunt asistaţi social! Da, nu contează că pensia pe care o primesc reprezintă de fapt tot banii lor, pe care i-au dat statului în zeci de ani de muncă. Iau bani de la stat, deci... sunt asistaţi. Şi bugetarii sunt asistaţi social, crede Boc, pentru că tot de acolo iau bani, din sacul numit buget de stat. Adică noi ne dăm copiii la şcoală să înveţe carte de la nişte asistaţi social? Ne ducem să ne opereze nişte asistaţi social? Suntem conduşi de un Guvern de asistaţi social? Şi asta o spune Boc... asistatul şef? Păi înseamnă că şi Băsescu e pe lista de asistaţi social? Că doar tot de la buget îşi ia salariul!
Am avut ieri o revelaţie: fac parte din categoria extrem de restrânsă, în opinia guvernanţilor, a celor care nu sunt asistaţi social! M-am gândit serios şi am constatat că eu nu iau nici un ban de la stat. La fel ca soţul meu, de altfel, care munceşte de la 17 ani continuu, deci nu a luat niciodată vreun leu de la stat. Dar de cotizat... slavă Domnului! Deci noi am dat, statul a cheltuit şi acum se plânge că nu mai are de unde. Păi... mai tăiaţi, domnilor, din lista cu asistaţi social! Dar nu vă atingeţi de medici, profesori, copii, pensionari sau oameni bolnavi. Tăiaţi din lista celor care nu au dat un leu în viaţa lor la bugetul statului, pentru că nu le-a plăcut munca. Tăiaţi din armata de funcţionari de la Guvern sau Parlament, ba chiar tăiaţi din numărul de parlamentari, că şi aşa legile nu le fac ei şi oricum ies proaste. Tăiaţi, dar cu cap!
Într-o ţară de asistaţi social care nu mai pot fi susţinuţi de un buget mult prea sărac, aş propune să înceapă reducerile de sus. Da, cred că e momentul ca cei care vor să conducă această ţară să se taie singuri de pe lista de asistaţi, măcar până trece criza. Să renunţe onor guvernanţii, preşedintele şi parlamentarii la indemnizaţiile de la stat. Că nu sunt săraci, bag seamă. Ce? Am spus o prostie? Păi de ce? Eu aşa ştiu, că, dacă blamezi o anumită categorie socială, nu ai cum să faci parte din ea. Nu e normal! Normal e să ne conducă vârfurile, adică cei care dovedesc faptul că ceva îi diferenţiază de restul cetăţenilor. Ei bine, dacă au rămas în ţara asta doar câteva sute de mii de neasistaţi, să ne conducă ei! Eu aşa zic. Am zis o prostie, nu? Da... nu pleacă câinele de la măcelărie.
Am avut ieri o revelaţie: fac parte din categoria extrem de restrânsă, în opinia guvernanţilor, a celor care nu sunt asistaţi social! M-am gândit serios şi am constatat că eu nu iau nici un ban de la stat. La fel ca soţul meu, de altfel, care munceşte de la 17 ani continuu, deci nu a luat niciodată vreun leu de la stat. Dar de cotizat... slavă Domnului! Deci noi am dat, statul a cheltuit şi acum se plânge că nu mai are de unde. Păi... mai tăiaţi, domnilor, din lista cu asistaţi social! Dar nu vă atingeţi de medici, profesori, copii, pensionari sau oameni bolnavi. Tăiaţi din lista celor care nu au dat un leu în viaţa lor la bugetul statului, pentru că nu le-a plăcut munca. Tăiaţi din armata de funcţionari de la Guvern sau Parlament, ba chiar tăiaţi din numărul de parlamentari, că şi aşa legile nu le fac ei şi oricum ies proaste. Tăiaţi, dar cu cap!
Într-o ţară de asistaţi social care nu mai pot fi susţinuţi de un buget mult prea sărac, aş propune să înceapă reducerile de sus. Da, cred că e momentul ca cei care vor să conducă această ţară să se taie singuri de pe lista de asistaţi, măcar până trece criza. Să renunţe onor guvernanţii, preşedintele şi parlamentarii la indemnizaţiile de la stat. Că nu sunt săraci, bag seamă. Ce? Am spus o prostie? Păi de ce? Eu aşa ştiu, că, dacă blamezi o anumită categorie socială, nu ai cum să faci parte din ea. Nu e normal! Normal e să ne conducă vârfurile, adică cei care dovedesc faptul că ceva îi diferenţiază de restul cetăţenilor. Ei bine, dacă au rămas în ţara asta doar câteva sute de mii de neasistaţi, să ne conducă ei! Eu aşa zic. Am zis o prostie, nu? Da... nu pleacă câinele de la măcelărie.
