Indolenţa guvernanţilor e din ce în ce mai greu de suportat. Nimeni nu vrea să rcunoască faptul că ne prăbuşim cu totul, că sistemul sanitar, cel puţin, e la pământ. Şi nu de ieri, de azi, ci dintotdeauna. Criza a dus, însă, la un adevărat haos în sistem iar ceea ce s-a întâmplat la Maternitatea Giuleşti e un exemplu clar în acest sens. Ferească Dumnezeu să se întâmple mai rău! Pentru că se poate!
Mai devreme sau mai târziu toţi ajungm să avem nevoie de medic, pentru noi sau pentru cei dragi nouă. Dincolo de durerea fizică şi sufltească, apare o problemă la fel de gravă: dacă nu ai bani, nu ai nicio şansă. Îţi trebuie bani pentru orice! Plăteşti consultaţia, plăteşti medicamentele şi te distrug drumurile pe la diverse instituţii. Dacă ajungi în spital, e jale! Te costă doctorii, asistentele, infirmierele... Dai bani pentru a cumpăra medicamentele, seringile, vata, spirtul, leucoplastul, perfuzoarele, flesurile, scutecele... totul. Mâncare o aduci de acasă, la fel ca tot ce ţine de igiena personală, dar asta nu e de mirare, pentru că aşa au decurs lucrurile dintotdeauna, pentru că nu-ţi poţi permite să te laşi la mâna celor din spital, pentru că ştii că nu au cu ce. Nu au nici măcar unde să depoziteze la rece medicamentele pe care le-ai cumpărat tu de la farmacie, cu bani grei. Sau poate au, dar... asta e, trebuie să-i crezi pe cuvânt.
Plăteşti totul, dacă ai cu ce. Ce nu face omul pentru sănătate, pentru viaţă... Te aştepţi, însă, ca măcar asistenţa oferită în spital, de la medic la infirmieră, să fie gratuită şi acordată cu bun simţ. Ce te faci, însă, dacă o auzi pe asistentă, la intrarea în tură, când preia schimbul de la colega ei, spunând „Predă-mi, dragă, dar predă-mi în funcţie de câţi bani am luat la salariu, că nu am venit să muncesc de pomană”? Cum interpretezi tu, ca pacient sau rudă a acestuia, vorbele spuse în faţa ta, fără pic de jenă?
Bunul simţ nu costă. La fel ca nesimţirea, de altfel... Numai că răutatea care transpare din vorbe probabil că îi mai răcoreşte puţin pe cei din sistem. Se mai descarcă şi ei... dar de ce să se descarce pe cel aflat în suferinţă? Cu ce e vinovat pacientul aflat pe patul de spital, în comă, că tu ai luat salariul diminuat şi că eşti singur pe secţie? Zi mersi că vine ruda pacientului cu de toate de acasă, că stă la căpătâiul acestuia, îl spală, îl hrăneşte, îl schimbă, te anunţă că trebuie schimbată perfuzia... face totul ca ţie să-ţi vină cât mai uşor. Numai să-ţi faci treaba pentru care el nu este calificat.
Nimeni nu vine în spital de plăcere şi istericalele câtorva cadre medicale nu rezolvă nicicum problema. Dar cine poate îndrăzni să le reproşeze ceva? Mai bine mai scoţi nişte bani din buzunar, poate se înduplecă să te trateze cu respect. La unii chiar funcţionează, la alţii... stai şi te întrebi pentru ce şi-au ales această meserie. Pentru bani, numai pentru bani?
Mai devreme sau mai târziu toţi ajungm să avem nevoie de medic, pentru noi sau pentru cei dragi nouă. Dincolo de durerea fizică şi sufltească, apare o problemă la fel de gravă: dacă nu ai bani, nu ai nicio şansă. Îţi trebuie bani pentru orice! Plăteşti consultaţia, plăteşti medicamentele şi te distrug drumurile pe la diverse instituţii. Dacă ajungi în spital, e jale! Te costă doctorii, asistentele, infirmierele... Dai bani pentru a cumpăra medicamentele, seringile, vata, spirtul, leucoplastul, perfuzoarele, flesurile, scutecele... totul. Mâncare o aduci de acasă, la fel ca tot ce ţine de igiena personală, dar asta nu e de mirare, pentru că aşa au decurs lucrurile dintotdeauna, pentru că nu-ţi poţi permite să te laşi la mâna celor din spital, pentru că ştii că nu au cu ce. Nu au nici măcar unde să depoziteze la rece medicamentele pe care le-ai cumpărat tu de la farmacie, cu bani grei. Sau poate au, dar... asta e, trebuie să-i crezi pe cuvânt.
Plăteşti totul, dacă ai cu ce. Ce nu face omul pentru sănătate, pentru viaţă... Te aştepţi, însă, ca măcar asistenţa oferită în spital, de la medic la infirmieră, să fie gratuită şi acordată cu bun simţ. Ce te faci, însă, dacă o auzi pe asistentă, la intrarea în tură, când preia schimbul de la colega ei, spunând „Predă-mi, dragă, dar predă-mi în funcţie de câţi bani am luat la salariu, că nu am venit să muncesc de pomană”? Cum interpretezi tu, ca pacient sau rudă a acestuia, vorbele spuse în faţa ta, fără pic de jenă?
Bunul simţ nu costă. La fel ca nesimţirea, de altfel... Numai că răutatea care transpare din vorbe probabil că îi mai răcoreşte puţin pe cei din sistem. Se mai descarcă şi ei... dar de ce să se descarce pe cel aflat în suferinţă? Cu ce e vinovat pacientul aflat pe patul de spital, în comă, că tu ai luat salariul diminuat şi că eşti singur pe secţie? Zi mersi că vine ruda pacientului cu de toate de acasă, că stă la căpătâiul acestuia, îl spală, îl hrăneşte, îl schimbă, te anunţă că trebuie schimbată perfuzia... face totul ca ţie să-ţi vină cât mai uşor. Numai să-ţi faci treaba pentru care el nu este calificat.
Nimeni nu vine în spital de plăcere şi istericalele câtorva cadre medicale nu rezolvă nicicum problema. Dar cine poate îndrăzni să le reproşeze ceva? Mai bine mai scoţi nişte bani din buzunar, poate se înduplecă să te trateze cu respect. La unii chiar funcţionează, la alţii... stai şi te întrebi pentru ce şi-au ales această meserie. Pentru bani, numai pentru bani?
