De-a lungul timpului s-au făcut tot soiul de studii legate de nevoile de bază ale omului, iar principalele nevoi sunt cele ce vizează asigurarea traiului zilnic, urmate apoi de nevoia de socializare, de recunoaştere a propriilor merite, iar lista poate continua. Majoritatea românilor se află de multă vreme, din păcate, la nivelul de bază al nevoilor şi nu cred că vor reuşi să îl depăşească pentru mult timp de acum încolo. Este uşor să constaţi că mulţi dintre noi lucrează şi câte 10 ore pe zi pentru a putea câştiga doar banii necesari pentru supravieţuire. De aici pornesc multe din problemele de zi cu zi, pentru că muncind atât de mult, nu mai avem timp să ieşim cu cei dragi sau cu prietenii. Se întâmplă ca şi cei care au suficiente resurse financiare să se autoizoleze, în dorinţa de a atrage noi clienţi, dacă au o afacere, sau pentru a deveni mai buni la locul de muncă. Mulţi dintre cei care se găsesc într-o astfel de situaţie ajung să trăiască ca pustnicii. Desigur, întrebarea de 100 de puncte este ce putem face pentru a ieşi din această situaţie? Ar fi răspunsul relativ simplu, intuit probabil de toată lumea: găseşte-ţi alt job. Uşor de zis, greu de făcut, mai ales în halul în care se prezintă economia în momentul de faţă. Soluţia este, ca de obicei, la mijloc. Să continui să faci ceea ce faci, dar să încerci să faci şi altceva, de regulă ceva ce te pasionează şi îţi face plăcere, din care să obţii în primă fază un venit suplimentar. Dacă lucrurile merg bine, poţi renunţa treptat la jobul de bază. Problema este că sunt puţini cei care se gândesc să facă aşa ceva. Nimeni nu le spune (până la urmă, de ce ar face-o?) şi prinşi în rutina zilnică nu reuşesc să îşi mai facă timp şi pentru altceva. Asta este una dintre problemele înrădăcinate ale societăţii româneşti, de unde pornesc o sumedenie de alte necazuri. Dacă nu ai timp să facă altceva decât slujbă, nu te vei putea ocupa cum trebuie de educaţia propriului copil, iar peste ani te vei întreba cum a ajuns consumator de droguri, tâlhar sau mai ştiu eu ce nenorocire. În viaţă lucrurile sunt legate, iar dacă nu vom şti să facem conexiunile necesare, nu putem decât să suportăm consecinţele. Una peste alta, să faci o schimbare radicală în viaţă nu este uşor, dar, pe de altă parte, niciodată nu a fost o urcare lină, indiferent de contextul economic. Ce ne lipseşte nouă în momentul de faţă este informaţia, care nu poate veni decât prin educaţie. Şi nu mă refer la educaţie în general, ca la un lucru abstract, ci la transmiterea către copii şi, de ce nu, către adulţi, a informaţiilor necesare pentru a supravieţui în societatea de astăzi, cu problemele şi condiţionările pe care le aduce. Pentru asta ne trebuie un corp profesoral care chiar ştie ce face, nedirijat spre direcţii care nu interesează pe nimeni, şi de dorinţa părinţilor de a-şi trimite copiii la şcoală, în speranţa că măcar ei vor avea un viitor mai bun. În aparenţă, nu pare cine ştie ce mare brânză, dar, aşa cum am demonstrat de atâtea ori, de-a lungul anilor, nouă ne cam place să ne înecăm la mal.
