Nu-i aşa, domnilor politicieni, că niciodată nu-i prea devreme să intri în campanie electorală? De altfel şi în cărţile de specialitate se spune că un politician trebuie să fie într-o permanentă campanie electorală, adică a doua zi după aflarea rezultatelor unui scrutin trebuie să numere până la cinci, să răsufle adânc şi să intre în campania electorală pentru alegerile viitoare. Asta presupune ca tot ceea ce va face în mandatul său de patru ani să aibă drept scop consolidarea notorietăţii şi atragerea de noi adepţi, care ulterior să-i recunoască numele pe buletinul de vot şi să-i tragă o ştampilă sănătoasă, aducătoare de alt mandat. Cei care candidează pentru prima dată au avantajul omului nemânjit, dar şi dezavantajul de a nu avea „un nume”, de a nu-l cunoaşte lumea. Şi cum te poate cunoaşte lumea, altfel decât prin intermediul a ceea ce faci? Acesta este motivul pentru care de obicei candidaţii pentru posturile cheie provin din alte posturi cheie, acolo unde notorietatea se obţine gratis, datorită funcţiei. Să mă explic: eşti primar, consilier, preşedinte sau director pe undeva (la stat, mai ales)? E simplu să faci conferinţe de presă şi să prezinţi bilanţuri sau să te lauzi cu rezultatele muncii celor din subordine - gen proiecte scrise, fonduri atrase, dosare rezolvate etc. - şi în acest fel să-ţi vezi numele în ziar şi fizionomia la TV. Şi uite aşa, conferinţă după conferinţă, declaraţie după declaraţie - una mai sforăitoare ca alta - ajungi să te ştie lumea, măcar după nume. În campanie mai plantezi nişte panouri cu tine mari cât casa, mai bagi în cutiile poştale câteva hârtiuţe pe care nu le citeşte nimeni, dar pe care stă scris numele tău, şi omul îl vede măcar în treacăt, când goleşte cutia de maculatură... şi uite aşa ajungi candidat cu şanse la un post plătit din bani publici şi cu mare influenţă. Dacă mai plasezi şi o sacoşă cu „materiale electorale” sub formă de alimente sau plăsticăraie... ăla eşti!
Acum, ca să nu mă îndepărtez de subiect, aş vrea să atrag atenţia asupra campaniei pentru alegerile din 2012. Şi nu mă refer doar la alegerile locale, care vor fi prin mai-iunie anul viitor, ci şi la cele parlamentare, care vor fi... hăt!, tocmai în noiembrie-decembrie 2012. Mai este destul timp până atunci, dar aflu că deja unii îşi caută sponsorii, negociază susţineri, dau la gioale altora... Ce mai, legea junglei preelectorale!
Nici nu ştiu cine îmi displace mai mult: un politician care deja trage sfori pentru anul viitor sau unul pe care nu l-am mai văzut şi nu am mai auzit de el din 2008, când cerşea voturi.
Zilele trecute l-am văzut pe un post local pe un vechi şi arhicunoscut politician care spunea că nu e cazul ca partidele să decidă acum cine va candida şi că el nu ar pune bază pe un sondaj făcut acum, că e prea devreme. Nu e prea devreme, însă, să-şi înceapă propria campanie... altfel de s-ar lăfăi zilnic pe ecranele televizoarelor, după ce trei ani n-am auzit nimic de el? Încă o dovadă că politicienii una spun şi alta fac.
