Ca năravuri, trebuie să recunosc, am şi eu destule, printre ele numărându-se şi faptul că mai toată ziulica asta fac: casc ochii şi urechile la tot ce mişcă în jurul meu şi îmi dau cu părerea despre toţi şi despre toate, numai aşa, ca să enervez pe unii. Uite, de exemplu, părerea mea în cazul arestării lui Mircea Băsescu este că necazul omuleţului ăsta a fost că s-a crezut prea mare şi tare şi că s-a bazat prea mult pe chestia aia cu ”sângele apă nu se face”. Şi mai cred că în necazul ăsta care l-a făcut pe Traian Băsescu să plângă din nou în faţa românilor chiar nu-i găsesc preşedintelui nici un fel de vină, că doar nu pot fi eu vinovat de ce face fratele sau fraţii mei. Asta doar în cazul în care nu mi se va dovedi în viitor că am greşit acordându-i prezumţia de nevinovăţie preşedintelui României, în cazul în care se va dovedi că acesta nu era chiar străin de năravurile şi afacerile lui Mircea Băsescu. Necazul e că la români năravul ăsta cu traficul de influenţă e prezent mai peste tot, dacă ar avea cineva timpul necesar şi aparatul necesar să cerceteze ce se întâmplă (de multe ori poate chiar fără ştirea lor) în cercurile adiacente oricărui şef al unei instituţii mai importante, cred că tare multe ”minunăţii” ar mai ieşi la iveală. Bineînţeles că în tot acest scandal s-a mai evidenţiat un nărav românesc, acela de a sta tot timpul la cotitură, gata oricând să sari la gâtul vecinului care are vacile mai grase şi hambarele mai pline. Păi cam asta au făcut tot cei care încearcă de ani de zile să scape de Băsescu, inclusiv primul ministru Victor Ponta, toţi profitând de necazul omului şi încercând cu această ocazie să-l facă pe Băse să demisioneze. Nu ţin cu el, dar nu-i corect! Un alt nărav românesc (ceva ce ar trebui să îngrijoreze pe minunaţii noştri conducători) este chestia asta cu aruncatul prin fereastră de la etajele superioare ale unui spital judeţean, că năravul ăsta nu-l au doar gălăţenii, cazuri precum cel petrecut săptămâna trecută la Spitalul Judeţean ”Sf. Apostol Andrei” petrecându-se mai prin toată ţara. Nu pot să înţeleg de ce un om care vine la spital pentru a fi tratat, vindecat sau măcar pentru a i se ameliora starea de sănătate, alege să-şi pună capăt zilele aruncându-se pe geam. De ce nu foloseşte fereastra de la apartamentul personal, fără a mai creea necazuri personalului de la spital, că doar nu sunt vinovaţi aceştia că i s-a descoperit vreo boală incurabilă? Ca să nu mai vorbim de năravul românului să dea de necazuri. Ca omuleţii ăia care mai zilele trecute plângeau după banii daţi pentru vacanţa de la Albena, vacanţă devenită coşmar după inundaţiile de pe acolo. Cred că mulţi dintre ei nici n-au văzut vreodată Cheile Bicazului, dar deh, nu e dom'le vacanţă de fiţe în străinătate!
