Am devenit peste noapte o naţie de consumatori. Nu mai există necesitate, ci doar dorinţa de a cumpăra, de a sta lipiţi de ecranul televizoarelor până ne ies ochii din orbite. Ne-am lăsat seduşi de aceleaşi prostii frumos ambalate cu care se amăgesc de zeci de ani occidentalii. Ritmul de viaţă a devenit mult mai alert şi ajungem să ne consumăm ca nişte lumânări cu ardere accelerată. Ni s-a inoculat ideea că totul trebuie cumpărat de la supermarket, că a avea o găină sau animale în gospodărie pentru a-ţi asigura subzistenţa este rudimentar, prostesc, când, de fapt, este exact invers. Cum ar putea să înţeleagă nişte oficiali UE ce înseamnă traiul la ţară, când ei şi-au trăit toată viaţa între betoane, ca să citez un clasic în viaţă, fără să fi avut norocul să consume măcar o dată un produs natural? Ei bine, nu au cum, iar noi, în virtutea unei mentalităţi de turmă, ne-am conformat, ca oile, în loc să luăm doar ce e bun din tot ce ne servesc occidentalii. Am ajuns mai rău ca drogaţii, nerăbdători până la următoarea doză, pentru ca imediat după să tânjim la următoarea. Nu există remediu şi asta e grav pentru că singurul leac e autodisciplina, aspect cu care noi nu suntem deloc familiarizaţi. Am ajuns să ne uităm la toate cancanurile, multe dintre ele inventate doar pentru a face audienţă, nepăsători la faptul că toată această prostie televizată nu este decât imbecilizare în masă. Suntem sclavii aşa ziselor talk show-uri politice, puse în scenă de indivizi semidocţi, care ne servesc sferturi de adevăr şi de multe ori nici măcar atât, doar ca să fim martorii unor dezvăluiri în direct, care, coincidenţă sau nu, servesc doar interesele mogulilor din spatele trusturilor de presă. Nu mai există subiecte tabu, totul e de discutat, de pus pe tapet, indiferent dacă cei in cauză vor sau nu. Suntem în epoca în care sânii şi fundurile fac diferenţa între a fi un nimeni şi a fi cineva, iar oamenii care chiar au de spus ceva, iar informaţia lor înseamnă plus valoare, indiferent de ce domeniu vorbim, sunt în cel mai bun caz programaţi la ore la care audienţa tinde spre zero. Nu e de mirare că odraslele noastre vor să fie interlopi sau miliardari peste noapte, iar fetele vor să ajungă blonde de bogătani, ce vin la pachet cu limuzinele de lux. Totul e de suprafaţă, superficial, nimic nu mai are substanţă, iar esenţa acestui sistem defazat este ca rezultatul să se producă repede, de preferat imediat. Suntem prea slabi ca să facem ceva şi ne lăsăm, ca întotdeauna, duşi de val, chiar dacă asta înseamnă sinucidere socială şi financiară pe termen mediu şi lung. Puţini dintre noi au înţeles pericolul şi încearcă să îl explice şi celorlalţi, dar sunt priviţi ca nişte paria, incapabili să înţeleagă cum merge, de fapt, „economia de piaţă”. Ce e de făcut? Prea puţine, din păcate, atât timp cât nu există nici cea mai mică dorinţă de schimbare, astfel că ne îndreptăm cu paşi repezi spre propria distrugere, fără să realizăm, de cele mai multe ori.
