Am fost nevoit să petrec câteva ore la Urgenţe alături de cineva drag şi, sincer să fiu, nu ştiu care este starea sufletească care m-a încercat mai mult. Este greu să vezi atâta lume bolnavă, dar mai ales să constaţi că aproape jumătate din cei aflaţi acolo cu diverse probleme medicale erau adolescenţi sau tineri până în 25 de ani. O altă bună parte din cei ajunşi în grabă la Urgenţe erau persoane implicate în diverse altercaţii. Este suficient să luăm doar acele categorii amintite ca să observăm o simptomatologie, ca să mă exprim în termeni medicali, o stare de fapt. Datorită regimului alimentar şi de viaţă nesănătos, tinerii ajung cu o frecvenţă din ce în ce în mare mai degrabă la Urgenţe decât la discotecă. Mănâncă orice, de oriunde, fumează şi beau alcool pentru că aşa o cere anturajul, iar de aici până la momentul când organismul cedează nu mai este decât un pas.
Mai avem parte şi de un alt adevăr trist legat de adolescenţi. Mulţi părinţi au fost şi sunt de-a dreptul inconştienţi legat de regimul de viaţă, împrumutat, de altfel, cu atâta lejeritate de către odrasle. Mame care fumează ca turcii când sunt însărcinate sau când alăptează copii, ca să nu mai spun de consumul de alcool... Chiar dacă sunt sănătoşi tun, copiii lor dezvoltă în timp boli grave, ce se dovedesc de multe ori fatale. Şi aşa ajungem la peisajul trist de la Urgenţe, la care am asistat şi eu preţ de câteva ore.
La fel de grav este şi faptul că am devenit o naţie extrem de arţăgoasă, puse pe harţă din te miri ce. Cred că am văzut vreo patru cazuri de bărbaţi cu ochii vineţi, nasul spart sau tăieturi destul de adânci pe frunte sau alte zone ale corpului după ce au fost implicaţi în diverse conflicte stradale cu diverse persoane.
Am aterizat în democraţie total nepregătiţi de ce înseamnă acest lucru, iar mulţi dintre noi asociează libertatea cu dreptul de a spune şi a face orice ne trece prin cap. Zilele trecute mi-a fost dat să asist la o scenă desprinsă parcă din filmele cu gangsteri. Un individ l-a pocnit în faţă pe un tânăr pentru că acesta din urmă „îndrăznise” să trimită un maidanez la plimbare. Personajul trist de care vorbesc acum crede deci că poate face legea oriunde s-ar afla doar pentru că are 1,85 şi 90 de kilograme.
Am mai spus-o şi o repet: fie avem o societate în care cu adevărat se aplică legea, fie nu avem. Nu există cale de mijloc, o zonă gri, cum le place multora să spună. În momentul de faţă, aşa cum ştim cu toţii, avem legi, dar ele se aplică pe principiul „unii sunt mai egali ca alţii”.
Din păcate, nu există o pastilă magică cu care să rezolvăm aceste probleme, ci doar un plan pe termen mediu şi lung, dacă suntem dispuşi să îl punem în practică. Vor mai trece una sau două generaţii până când să putem spune că lucrurile au început să se aşeze cu adevărat. Până atunci nu putem decât să să încercăm să păstrăm lucrurile într-o relativă normalitate, cu un pronunţat accent pe partea educţională şi de prevenire, iar acolo unde nu merge, legea trebuie să îşi spună cuvântul.
