Dovedim zilnic faptul că am uitat istoria… şi îi repetăm greşelile. Parafrazând un celebru citat, cei care îşi uită istoria riscă să îi repete, la nesfârşit aş adăuga, greşelile.
Se tot vorbeşte de noul buget al lui 2014, plin în general de veşti triste pentru contribuabilul de rând, ca mine. Scumpiri, taxe noi sau taxe mai mici, care de fapt sunt vânt în ochi. În concluzie, cu o mână se dă şi cu 10 statul ia înapoi. Nu ştiu de ce, dar când i-am văzut pe ţanţoşii guvernanţi şi parteneri de-ai lor dând asigurări că va fi bine dar mai bagă o taxă, că măresc salariile, dar mai inventează alte 10 dări, imediat m-am gândit la fanarioţi. Afumaţi cu ardei iute ori ţinuţi spânzuraţi de picioare... asta numai şi numai să te facă să îţi plăteşti dările din ce în ce mai mari. Fumăritul, văcăritul şi tot felul de taxe - până şi pe coşul de fum de la case - erau taxe scornite în perioada fanariotă, pentru a plăti posibilitatea unor greci din Fanar, celebrul cartier al Constantinopolelui, de a sta pe tronul Þărilor Româneşti. Nu conta cât secătuiau fără sens. Chiar dacă au făcut oarecum ordine, promulgând legi şi ajutând cultura, perioada fanariotă este poate cel mai negru exemplu de fiscalitate execesivă, de oprimare şi de corupţie legiferată.
Cei mici, care deschid acum paginile cărţilor de istorie, dar şi noi, poate, ne amintim câtă oroare producea numai gândul că, acum câteva sute de ani, oameni obişnuiţi, ca noi, plăteau scump păcatul sărăciei. Parcă era o oarecare uşurare că, oricât de rău ar fi, nimeni nu te afumă cu ardei iuţi că nu ţi-ai plătit impozitul pe casă, nu-i aşa? Numai că torturile prin care statul ia şi şapte piei de pe tine nu mai sunt poate atât de violente. Tortura fizică a fost înlocuită cu cea psihică, biciul cu nesiguranţa continuă iar ratele băncilor leagă iobagul de glie mai eficient decât o făceau stăpânii. Culmea e că riscul de revoltă e calmat cu televizorul sau tot felul de spectacole stradale, să uite proştii că muncesc doar pentru taxe şi rate. Acum nu Înalta Poartă ne trimite străini să ne ia şapte piei de pe noi. O fac la fel de eficient FMI-ul, Ponta şi ai lui, care nu au nici măcar scuza că ar fi străini. Pontofanarioţii de azi sunt poate mai răi decât cei de ieri.
Tot aud oamenii spunând „nu mă uit la ştiri, ci pe Discovery”. Bună treabă, dar dacă nici nu vrei să ştii ce se întâmplă la tine în ţară, atunci nu e de mirare că o altă palmă trasă de stat pare ceva obişnuit. Iar noii fanarioţi domnesc.
