Nu este o crimă să îţi doreşti să trăieşti într-un cartier curat, să ai grădina din faţa blocului „cosmetizată”, să ai scara întreţinută, iar gardul viu şi copacii din preajma blocului să fie toaletaţi. Este, însă, de condamnat atunci când chiar poţi face ceva în acest sens, când tu, un simplu cetăţean, poţi contribui la înfrumuseţarea zonei în care locuieşti, dar nu o faci. Mândria, orgoliul, laşitatea, lipsa educaţiei sau încăpăţânarea sunt doar câteva dintre elementele care ne domină pe noi, ca naţie, şi care ne pun, de fiecare dată, piedici atunci când am putea înregistra un progres. Simţul civic, educaţia şi bunul simţ lipsesc multora dintre noi şi tocmai de aceea nu ne putem compara, deocamdată, cu cetăţenii vreunei ţări cu adevărat civilizate din Europa, precum Germania, Austria sau Suedia. Atitudinea este cea care face diferenţa!
În ţările civilizate ale Europei cetăţenii nu aşteaptă ca Primăria să le facă ordine şi curăţenie în faţa casei, nu aşteaptă ca autorităţile să le deszăpezească scara blocului, maşina ori să le facă alee în faţa casei, pentru a putea circula, după o ninsoare de câteva ore. În ţările civilizate, oamenii pun mâna pe lopată, atunci când se pune problema deszăpezirii (mulţi dintre vecini se asociază chiar în grupuri de acţiune) sau pe greblă şi foarfecă, în pragul primăverii. În ţările civilizate, cetăţenii au grijă de zona verde de lângă case sau blocuri, pun mare preţ pe ordine şi curăţenie şi nu se pune problema ca mediul în care trăiesc să fie sufocat de gunoaie, de toate felurile.
Noi, în schimb, ne-am obişnuit să stăm cu mâna întinsă la autorităţi, să aşteptăm să ni se ofere, să ni se facă, să ni se dreagă, în ciuda faptului că bunul mers al anumitor lucruri ţine, în mare parte, chiar de noi.
Marţi, locatarii unui bloc din Þiglina I au dat un exemplu de bun simţ, implicare şi spirit civic, pornind o acţiune de curăţenie de primăvară, fără să aştepte ca autorităţile să vină şi să le strângă gunoaiele din grădinile blocurilor sau să le tundă gardul viu. Oamenii au toaletat copacii, au „cosmetizat” gardul viu, au adunat crengile uscate şi ambalajele care sufocau grădinile, iar zona imediat apropiată în care locuiesc şi-a schimbat cu adevărat faţa. La câţiva metri depărtare se aflau câţiva tineri (păreau liceeni). Niciunul dintre aceştia nu s-a oferit să dea o mână de ajutor, ba, mai mult, nici nu ştiu dacă au remarcat măcar ceea ce se petrecea în jurul lor sau dacă au înţeles mesajul. Lucrurile simple chiar ne pot îmbunătăţi traiul, dacă am fi ceva mai preocupaţi şi am renunţa la mândrie şi nepăsare. Doar o atitudine pozitivă şi ceva solidaritate şi bunătate ne-ar mai putea scoate din mocirla în care suntem, pe jumătate, îngropaţi.
