Cea a potentaţilor baroni sau a afaceriştilor de carton care îşi plimbă hoiturile îmbuibate prin tot felul de locaţii de lux după foarte eficientele afaceri făcute cu statul!? Sau poate trebuie spus „La mulţi ani României” politicienilor care iau de la gura mamelor, dar nu uită să îşi umfle bugetele când vine vorba de „vizite de lucru” în străinătate ori de banii necesari schimbării maşinilor de protocol? Ori poate e „La mulţi ani” pentru România celor care muncesc din greu şi nu sunt plătiţi de şefii care ţipă că nu au dar care nu ezită să îşi schimbe maşina în fiecare lună? Sau poate e „La mulţi ani România” pentru cei care caută cu disperare un loc de muncă şi nu găsesc nimic decent? Ori e „La Mulţi ani ”pentru România piţipoancelor şi a vedetelor de silicon care o duc bine oricum? Probabil că e ziua tuturor celor care s-au născut în România şi a celor care încă mai suportă să stea în ea şi a celor care au plecat, dar şi a celor care au transformat-o într-un loc de pedeapsă. Ştiu, unii o să vă gândiţi că până la urmă e zi de sărbătoare şi că oricum trebuie să ne bucurăm fiindcă, cine ştie, mâine va fi poate mai rău. Şi, ce-i drept, într-o ţară în care cetăţenii cer să înveţe istoria ţării într-o altă limbă iar „patrioţii” de la putere sunt de acord, ca să nu piardă ciolanul, avem mare noroc că harta înca mai arată aşa. A, şi am mai uitat ceva: sigur că trebuie spus „La mulţi ani” României maneliştilor, interlopilor, vrăjitoarelor etc. Nu ştiu dacă pensionarii care trăiesc din 350 de lei sau mamele care de abia au cu ce să îşi crească copiii vor simţi azi că e şi ziua României lor. A, şi iar era să uit: e „La mulţi ani, Românie” şi pentru românii goniţi la propriu de politicieni din propria lor ţară, dar şi pentru copiii pe care îi lasă în urmă şi care cresc fără părinţi într-o ţară care nu dă doi bani pe oamenii ei şi unde politicienii au un singur mesaj: „Dacă nu vă convine, duceţi-vă”. Una peste alta, totuşi astăzi merită să spunem „La mulţi ani, Românie!”, că încă mai reuşeşti să trăieşti, deşi, vorba ceea, eşti o ţară frumoasă, păcat că eşti locuită şi păcat că locuitorii tăi nu ştiu niciodată, dar absolut niciodată, cum să îşi aleagă singuri drumul cel bun.
