După ce au avut grijă să creeze, special pentru ei, peste 100 de locuri de muncă în Parlamentul României, politrucii ţării noastre au uitat, subit, de promisiunile din campania electorală şi oferă populaţiei, şi-aşa amărâtă, o nouă lovitură, chiar la început de an. Mii de români care activează în instituţii patronate de către Ministerele Transporturilor sau Administraţiei şi Internelor stau, acum, cu sufletul la gură, în condiţiile în care guvernanţii au anunţat noi disponibilizări în sectorul bugetar, sub pretextul că „unii nu ştiu pe ce lume se află” ori că „aparatul este destul de stufos”.
Evident, în campania electorală nu s-a pus nicidecum problema unor concedieri, din contră, demnitarii noştri au promis peste 100.000 de locuri de muncă, atragerea de investitori, redresarea economiei sau protejarea mediului de afaceri. Alegerile şi euforia de după au trecut, iar românii s-au trezit, încă o dată, în faţa unei realităţi extrem de dureroase, mai ales pentru cei ce au ţinut morţiş să se prezinte la vot: au fost minţiţi, traşi pe sfoară, batjocoriţi. Întrebarea este: pentru a câta oară?
Odată cu încheierea lui 2012, un an puternic marcat de evenimente electorale dintre cele mai odioase şi groteşti, cetăţenii, curtaţi insistent în precampanie şi în campania electorală, sunt acum puşi la zid pentru decontarea unor sume halucinante de bani, fituite în războiul pentru supremaţia politică. Tot ei, amărăştenii, vor deconta furăciunile celor ce s-au perindat la putere timp de 23 de ani, celor care au adus România pe marginea unei prăpastii, fără precedent, din punct de vedere economic şi financiar. Politicienii noştri mimează atât de bine lupta cu o aşa-zisă criză financiar-economică prelungită, încât, dacă nu ai avea acces la datele cu privire la cheltuielile deputaţilor şi senatorilor, dar mai ales, dacă nu le-ai vedea maşinile scumpe şi costumele „de firmă”, chiar ţi-ar veni să-i baţi prieteneşte pe umăr şi să mai verşi şi vreo două-trei lacrimi pe lângă ei.
Parlamentarii noştri luptă, din păcate, jumătate din timp împotriva propriului popor, iar cealaltă jumătate o dedică afacerilor pe care le conduc. Într-un cuvânt, demnitarii noştri sunt ocupaţi cam tot timpul. De unde atâta timp pentru a mai lupta şi pentru interesele celor care i-au trimis să-i apere şi să-i reprezinte în Camera Deputaţilor şi Senatul României?
