„A murit Mădălina Manole!?” - titrau ziarele pe ediţiile on-line, băgau news-alerturi televiziunile şi până şi bătrânicile întoarse de dimineaţă din piaţă se opreau la răscruci să îşi împărtăţească vestea. A fost ştirea zilei, cu atât mai mult cu cât „fata cu părul de foc” şi-a făcut ieşirea de pe scena vieţii chiar de ziua ei şi într-un fel pe care nu se putea să nu îl iei în seamă. De dimineaţă, sinuciderea era clar dată ca motiv al morţii, dar apoi tonurile se mai diluau, poate din respect pentru durerea celor care cu adevărat ţineau la ea. De multă vreme nu am mai auzit-o cântând, dar cum nu sunt fan şi ascult doar din întîmplare câte ceva nu mă pot baza pe propria experienţă ca să îmi dau seama cât de mult a lipsit Mădălina Manole din lumina reflectoarelor. Îmi amintesc însă de melodiile ei celebre şi nu pun la îndoială ce spun toţi cei care o cunosc, cum că se pregătea de o revenire cu adevărat în stil mare. Cine ştie? Oricum, că revenea sau nu, că era sau nu fericită sau că era sau nu bolnavă, ieri nu doar trupul cântăreţei a fost disecat de legişti, ci şi toată viaţa ei, cu bune şi rele, pusă pe tavă pe toate tipurile de mass-media. Şi nu doar aici. De la chioşcul cu bilete până la taraba cu ceapă, salonul de spital sau magazinul de pantofi, ieri dimineaţă se vorbea numai de Mădălina Manole. De viaţa ei, asta aşa, după ureche, de felul în care a murit şi de ce a murit în acel fel şi mai puţin, da, mult mai puţin, de cântecele ei. Poate că moartea cântăreţei nu ar fi trecut oricum neobservată, chiar dacă s-ar fi dus pe lumea cealaltă de moarte bună şi nu din propria voinţă oricum zarva de ieri dimineaţă nu prea avea legătură cu altceva decât cu nevoia insaţiabilă de a hrăni curiozitatea, uneori aproape maladivă, cu poveşti rele care, uite, li se întâmplă şi lor, vedetelor. Mădălina Manole era una dintre cele care putea fi numită pe drept cuvânt vedetă şi tocmai de aceea brusca ei decizie de a ieşi din scenă a şocat şi a transformat-o într-un dureros subiect al zilei.
