Oamenii sunt din ce în ce mai săraci, dar pare că acest lucru nu se reflectă în puterea de cumpărare a acestora. De pildă, în Galaţi răsar periodic alte mall-uri, iar oamenii se înghesuie să îşi cumpere pătrunjelul de pe raft decât de la piaţa din colţul blocului. Este o iluzie cu care se hrănesc de ani de zile şi o vor mai face mult timp de acum încolo, cel puţin până când ne vom mai reveni economic cât de cât. Sărăcia nu i-a făcut totuşi pe oameni să fie mai raţionali, să se apropie de semenii lor, ci dimpotrivă, i-a înrăit şi mai mult, iar dorinţa lor de a cheltui a atins cote paroxistice. O demonstrează un studiu făcut recent, conform căruia într-un singur judeţ din România locuitorii cheltuie la păcănele peste 30 de milioane de euro pe an. Înmulţiţi cu câte judeţe avem şi veţi avea dimensiunea exactă a prăpastiei financiare în care concetăţenii noştri se aruncă fără să stea prea mult pe gânduri. Am mai spus-o şi o repet: suntem sclavii recompensei imediate. Ai noştri nu mai cumpără pentru că au nevoie de un lucru sau altul, ci pentru că aşa e la modă sau pentru că au microbul în sânge. Nu contează că nu au bani, un împrumut la bancă este întotdeuna la îndemână. Am ajuns să trăim într-o realitate distorsionată, plină de prejudecăţi şi aprecieri deformate despre ce ar trebui să fie, iar asta ne-a adus unde suntem. Este greu, este foarte greu să facem paşi înainte, mai ales că majoritatea dintre noi nu vor să se schimbe. Mai grav este că toate aceste anomalii le transmitem şi copiilor noştri, care ne repetă greşelile, ca într-un adevărat cerc vicios. Se pune, evident, întrebarea: cum ştim care e gândirea sănătoasă? Este relativ simplu. E cazul unui părinte care nu face nimic când vede că odrasla mănâncă numai de la fast food, ba mai mult decât atât, se opune vehement participării copilului la orele de sport. Asta deşi ştie foarte bine că respectivul copil are şanse mari să nu mai ajungă la adolescenţă din cauza obezităţii. Părintele în cauză, şi sunt mulţi care intră în această categorie, crede că asta înseamnă libertatea. Să facă ce vrea, când vrea, unde vrea, călcând în picioare drepturile celorlalţi şi, fără să conştientizeze, drepturile propriului copil, care nu realizează încă ce e bine şi ce e rău. Totul porneşte de la educaţie. Dacă pentru vârsta a treia este prea târziu să se schimbe - deşi, dacă există voinţă, niciodată nu este prea târziu -, pentru cei tineri este absolut necesar să se educe. Şi vorbesc aici nu numai de educaţia în sine, ci şi de celelalte aspecte ale vieţii, pornind de la socializare şi până la sex. Un amic spunea foarte bine că ar trebui dată o lege care să oblige oamenii să dea un test înainte să se căsătorească, ca şi pentru permisul de conducere. Şi asta pentru că mulţi din cei care fac acest pas sunt imaturi, nu ştiu să se comporte într-o relaţie, iar finalul îl ştim cu toţii. Zeci de mii de divorţuri au loc anual în România, Galaţiul ocupând chiar primul loc pe ţară la acest capitol. Nu ne rămâne decât educaţia. Ar fi bine să fie în multe cazuri autoeducaţie, pentru că nu mai aşa avem cu adevărat o şansă să evoluăm şi astfel să ne facem viaţa puţin mai bună.
