De câteva zile Coana Europa îşi tot strâmbă nasul spre ruda săracă, România. Deodată s-a trezit că pe meleagurile noastre nu se respectă regulile democratice. Nu zău?! Tanti Europa se agită ca un suc acidulat gata-gata să ne împroaşte... Indignarea Europei mă face să îmi pun întrebări, aşa, aiurea, căci oricum nu ne va răspunde nimeni la ele, celor atât de nedumeriţi de iritarea şi reacţia tardivă a bătrânei doamne care susţine că apără democraţia. Unde era Tanti Europa atunci când, la temperaturi de îngheţau pietrele, românii ieşeau pe străzile a zeci de oraşe pentru a protesta?! Atunci când cereau guvernului portocaliu şi preşedintelui acum suspendat să plece acasă? Tot atunci, pe când zeci de români au strâns papuci pentru Elena Udrea să îi arate cât este de nedorită prezenţa sa în prim planul vieţii politice, Coana Europa întorcea capul în direcţia opusă României. Aceeaşi reacţie a avut-o şi la gestul extrem al jurnalistului Sobaru care s-a aruncat în gol de la un balcon al unei săli din Parlament. Doar parlamentarii opoziţiei au fost şocaţi de experienţa trăită.
Tăierea pensiilor, ceea ce înseamnă atacarea unui drept de proprietate, dobândit, a fost o altă chestiune care nu a stârnit sensibilităţi europene. Nici adoptarea legii pensiilor după o aritmetică neeuclidiană, ci după regula Anastase, una paralelă cu normalitatea, nu a fost sancţionată la nivel european. În ţara noastră, pe hârtie, este reglementată separaţia puterilor în stat: Guvernul este executivul, Parlamentul - legislativul, preşedintele ţării trebuie să joace rolul de mediator între puterile statului şi să reprezinte România în lume, iar presa (cea de-a patra putere în stat) trebuie să prezinte derapajele din societate, astfel încât instituţiile abilitate ale statului să repună ordinea firească a lucrurilor în societate. Guvernele Boc şi Ungureanu anulaseră dreptul parlamentarilor de a emite legi, preluând atribuţiile parlamentului prin ordonanţele de urgenţă şi asumările guvernamentale pe diferite legi. Pentru a-şi putea trece legile, reprezentanţii guvernelor Boc şi Ungureanu îşi momeau colegii parlamentari cu diferite investiţii în colegiile lor, ceea ce însemna că parlamentari ai puterii dictau în locul executivului, impunând practic guvernului cum să gestioneze bugetul de stat, şi nu conform unei viziuni globale, a unei strategii naţionale. Preşedintele îşi însuşea atât atribuţiile legislativului cât şi pe cele ale executivului, şi ne anunţa ce legi urma să avem, dar şi cui aveau să i se mai taie fondurile de salarii, pensii, alocaţii, fiindcă în genere cei mulţi trebuiau să suporte „criza economică”, timp în care firmele de casă prosperau. Nici asta nu o deranja pe Tanti Europa, cum nu a deranjat-o nici faptul că presa era considerată „pericol public” ce trebuia stârpit, conform strategiei de apărare naţională.
Grecilor nu are nimeni tupeul să le sufle în salata tzatziki, dar Tanti Europa suflă în borşul nostru românesc. Noi acceptăm cuminţi punerea la colţ, fără să vociferăm. Poate că ar trebui să scoatem din programele şcolare balada „Mioriţa” şi să ne ridicăm frunţile, să ne îndreptăm coloana şi să nu mai permitem cuiva să ne sufle în strachinile noastre cu borş.
Una peste alta, popularii europeni, majoritari, au sărit în apărarea preşedintelui suspendat. De aceea se strâmbă Tanti Europa la români.
Tăierea pensiilor, ceea ce înseamnă atacarea unui drept de proprietate, dobândit, a fost o altă chestiune care nu a stârnit sensibilităţi europene. Nici adoptarea legii pensiilor după o aritmetică neeuclidiană, ci după regula Anastase, una paralelă cu normalitatea, nu a fost sancţionată la nivel european. În ţara noastră, pe hârtie, este reglementată separaţia puterilor în stat: Guvernul este executivul, Parlamentul - legislativul, preşedintele ţării trebuie să joace rolul de mediator între puterile statului şi să reprezinte România în lume, iar presa (cea de-a patra putere în stat) trebuie să prezinte derapajele din societate, astfel încât instituţiile abilitate ale statului să repună ordinea firească a lucrurilor în societate. Guvernele Boc şi Ungureanu anulaseră dreptul parlamentarilor de a emite legi, preluând atribuţiile parlamentului prin ordonanţele de urgenţă şi asumările guvernamentale pe diferite legi. Pentru a-şi putea trece legile, reprezentanţii guvernelor Boc şi Ungureanu îşi momeau colegii parlamentari cu diferite investiţii în colegiile lor, ceea ce însemna că parlamentari ai puterii dictau în locul executivului, impunând practic guvernului cum să gestioneze bugetul de stat, şi nu conform unei viziuni globale, a unei strategii naţionale. Preşedintele îşi însuşea atât atribuţiile legislativului cât şi pe cele ale executivului, şi ne anunţa ce legi urma să avem, dar şi cui aveau să i se mai taie fondurile de salarii, pensii, alocaţii, fiindcă în genere cei mulţi trebuiau să suporte „criza economică”, timp în care firmele de casă prosperau. Nici asta nu o deranja pe Tanti Europa, cum nu a deranjat-o nici faptul că presa era considerată „pericol public” ce trebuia stârpit, conform strategiei de apărare naţională.
Grecilor nu are nimeni tupeul să le sufle în salata tzatziki, dar Tanti Europa suflă în borşul nostru românesc. Noi acceptăm cuminţi punerea la colţ, fără să vociferăm. Poate că ar trebui să scoatem din programele şcolare balada „Mioriţa” şi să ne ridicăm frunţile, să ne îndreptăm coloana şi să nu mai permitem cuiva să ne sufle în strachinile noastre cu borş.
Una peste alta, popularii europeni, majoritari, au sărit în apărarea preşedintelui suspendat. De aceea se strâmbă Tanti Europa la români.