Autorităţile gălăţene au demonstrat, de-a lungul timpului, că sunt „înzestrate” cu ditamai handicapul, atunci când vine vorba despre investiţii, dezvoltare şi modernizare. Turiştii ocolesc Galaţiul. Şi pe bună dreptate. Ce pot descoperi aici? Infrastructura este la pământ, obiectivele cu potenţial turistic (căci avem, slavă Domnului!) au fost neglijate, neîntreţinute, iar despre promovarea acestora nici nu s-a pus problema. Străinii pe care îi întâlneşti în Galaţi nu sunt prezenţi în oraş datorită vreunui circuit turistic, unei excursii. Ei vin în interes de afaceri, pentru o perioadă extrem de scurtă de timp, după care părăsesc oraşul de la Dunăre, cel mai probabil, cu un gust amar.
Galaţiul are un potenţial turistic extraordinar, însă politrucii, care s-au perindat în cei 23 de ani la vârful administraţiei locale, nu s-au îngrijit să-l exploateze. Habar nu am dacă a fost vreunul dintre ei interesat de acest aspect. Şi, până la urmă, nu are nicio importanţă atâta timp cât nu s-a făcut ceva concret în acest sens.
Primarul Galaţiului a petrecut de Ziua Unirii Principatelor la Iaşi. L-am criticat la vremea respectivă, nu revin asupra acestei probleme. Mă gândesc, însă, dacă a remarcat dorinţa autorităţilor ieşene de a pune umărul la treabă, la dezvoltarea şi modernizarea municipiului, dacă a remarcat preocuparea acestora de a transforma municipiul Iaşi într-un oraş cu adevărat atractiv pentru turişti. Mă întreb dacă a remarcat că acolo există, mai presus de toate, viziune, iniţiativă şi o adevărată bătălie pentru proiecte de dezvoltare, din punct de vedere turistic. Noi am ajuns de râsul lumii. Avem Dunărea la doi paşi şi niciodată nu am fost în stare să punem la punct un proiect, în adevăratul sens al cuvântului, pe parte de turism. O ignorăm cu desăvârşire şi, de câte ori avem ocazia, o murdărim aşa cum ştim noi mai bine: resturi menajere deversate în fluviu, gunoaie de tot soiul, construcţii pe spaţiul verde (după o consistentă şpagă la cine trebuie, evident), vegetaţia neîntreţinută, WC-uri ecologice fix pe aleile pietonale şi multe, multe altele. Ieşenii au un amărât de râu – Bahlui, care străbate municipiul pe o distanţă de 14 kilometri. Dacă nu l-aţi văzut vreodată live, îl puteţi descoperi în poze pe internet. Amărâtul ăla de râu va fi transformat, în scurt timp, într-o adevărată comoară, de către ieşeni. Vei putea naviga cu diverse ambarcaţiuni, îţi vei petrece timpul liber într-o gondolă sau vei face sport plimbându-te cu hidrobicicleta şi nu numai. Proiectul prevede mult mai multe lucruri, nu stau să le înşir aici. După Complexul Palas, ieşenii mai dau o lovitură: transformă râul Bahlui şi lacul Ciric în minunate locaţii, cu adevărat atractive pentru turişti şi ieşeni. Noi, în schimb, am făcut tot posibilul pentru ca lacul Brateş şi Dunărea să zacă în mizerie. La fel Prutul şi Siretul. Să ne fie ruşine!
