Nu trece o zi fără să comentăm nu ştiu ce aberaţie din justiţie, fie că e vorba de un nenorocit arestat pentru furtul unei raţe, eliberat apoi după ce s-a descoperit că raţa s-a întors la proprietar, comparativ cu cei care îşi bat joc de sistem de ani de zile, dar scapă de fiecare dată basma curată sau cu pedepse simbolice. Sistemul judiciar este în pragul colapsului de ani de zile, fiind subdimensionat şi subfinanţat la toate nivelurile. Cu toate acestea, este tot ce ne-a mai rămas într-o ţară în care imoralitatea a fost ridicată la rangul de virtute. Desigur, există corupţie şi în justiţie, există şi multă prostie şi indiferenţă, dar nu la nivelul celor din mediul politic sau al majorităţii instituţiilor de stat. Ideea introducerii obligativităţii medierii de anul viitor este una dintre puţinele decizii bune luate în ultimii 20 de ani la nivelul instanţelor. În felul acesta se va degreva activitatea judecătorească la modul real, nu doar pe vorbe, aşa cum s-a întâmplat până acum, iar zeci de dosare absolut inutile, ce încărcau aiurea rolul instanţelor, vor trece prin filtrul mediatorilor, iar dacă respectivul conflict nu se poate soluţiona astfel, se va ajunge la judecată. Staţi liniştiţi, nu am inventat noi roata. Americanii practică metoda de peste 30 de ani cu un succes teribil. Dacă te apucă dorul de o ceartă şi nu îţi este suficientă asistenţa dată de mediator, judecata te costă mii de dolari, uneori chiar zeci de mii de dolari, în funcţie de obiectul procesului, pentru că toate cheltuielile de judecată sunt suportate de cei care se judecă, cu excepţia proceselor penale. La noi orice nenea care nu are ce face pe acasă şi e pus pe harţă îşi dă în judecată vecinul, nevasta, copiii, purcelul, papagalul, iar apoi mai deschide şi alte 10 dosare pentru că a prins gustul judecăţii. Aşa s-a ajuns ca la judecătorii să fie date termene după un an de zile, cum se întâmplă în cazul divorţurilor, pentru că e vorba până la urmă de matematică simplă. E suficient să împarţi cele 30.000 de procese aflate anual pe rolul Judecătoriei Galaţi, ca să dau un exemplu, la cei 30 de judecători de la instanţă, ca să îţi faci o idee despre ce volum de muncă este vorba. S-ar putea spune că problemele din justiţie se transferă la mediatori, însă nu e nici pe departe aşa. Dacă nu ai o problemă reală, ce necesită rezolvare în justiţie, nu cred că îţi mai poţi permite să dai periodic câteva sute de lei la un mediator pentru-ţi spune ceea ce ştiai deja, şi anume că e cazul să te maturizezi şi să nu mai dai în judecată pe toată lumea doar pentru că aşa îţi vine ţie. Atât timp cât e gratis, toţi pierde-vară depun plângeri şi deschid procese pe bandă rulantă. Ba unii o fac pentru că au prins gustul îmbogăţirii pe seama statului. Cer nu ştiu ce aprobare sau aviz, fără să aibă realmente nevoie de docuument, şi apoi dau în judecată instituţia respectivă şi cer despăgubiri pentru că nu li s-a eliberat nu la timp, ci aşa cum ar fi vrut ei. Cred că accesul la justiţie trebuie să fie în continuare garantat, dar de aici şi până la abuzurile care se petrec de ani de zile e cale lungă, iar ele trebuie să înceteze pentru că nu asta este menirea instanţelor de judecată.
