Al treilea război mondial, cutremure, boli devastatoare plus, evident, o schimbare totală a scenei politice, a climei, a înclinării orbitei Pămîntului ş.a.m.d.
Sunt numai câteva dintre nenorocirile - mai precis ameninţările cu nenorocirile - care au ţinut marţi capul de afiş al ziarelor şi emisiunilor televizate, evident a celor mai „tabloide” un pic.
Discuţii peste discuţii, melanjuri între diverşi profeţi şi profeţii, de la Nostradamus la Vanga, toate veşti bune să ridice părul în cap... nu tuturor, dar măcar celor dispuşi să creadă în aşa ceva. Pe lângă acest val de teroare care riscă să ne pice în cap fix din 11 noiembrie sau dacă nu măcar din 26, problemele noastre cotidiene par a fi un mare fleac. Acum ce să te mai vaiţi că a crescut preţul alimentelor sau că nu îţi ajung banii pentru factura la întreţinere din ce în ce mai mare ori că nu ştii sigur cum o să o mai scoţi la capăt şi în ziua de mâine? Şi până la urmă ce mai contează? Să le plăteşti sau să ai cum să îţi asiguri ziua de mâine? Dacă, vorba ceea, cică dacă scapi de al treilea război mondial dai în cutremur şi dacă scapi şi de el se schimbă înclinaţia orbitei Pământului cu tot cu climă şi dacă scapi şi de efectele acestei schimbări... vor conduce chinezii lumea.
Aşa nu se mai poate, cu atâtea dezastre anunţate unul după altul, că nici nu ai timp să îţi mai tragi răsuflarea. Ar trebui să nu mai mişte nimic pe stradă, cu toţii fiind prăbuşiţi în contemplarea posibilelor nenorociri. Asta, însă, nu se poate petrece neam la noi, unde, practici cum suntem, ne interesează mai degrabă costul facturii la întreţinere decât potenţialul cel de-al treilea război mondial. Şi până la urmă, dacă am reuşit să supravieţuim ca stat după cei 20 de ani de la Revoluţie, ne-am ales conducători care mai degrabă ne-au băgat în belea decât să evite asta, ne-om speria noi de un război mondial? Aşa, măcar pare mai rezonabil ca la eterna întrebare „De ce facem foamea?”, în loc de răspunsul clasic „Avem conducători care o dau din groapă în puţ”, vom avea „E război, dom'le!”.
Sunt numai câteva dintre nenorocirile - mai precis ameninţările cu nenorocirile - care au ţinut marţi capul de afiş al ziarelor şi emisiunilor televizate, evident a celor mai „tabloide” un pic.
Discuţii peste discuţii, melanjuri între diverşi profeţi şi profeţii, de la Nostradamus la Vanga, toate veşti bune să ridice părul în cap... nu tuturor, dar măcar celor dispuşi să creadă în aşa ceva. Pe lângă acest val de teroare care riscă să ne pice în cap fix din 11 noiembrie sau dacă nu măcar din 26, problemele noastre cotidiene par a fi un mare fleac. Acum ce să te mai vaiţi că a crescut preţul alimentelor sau că nu îţi ajung banii pentru factura la întreţinere din ce în ce mai mare ori că nu ştii sigur cum o să o mai scoţi la capăt şi în ziua de mâine? Şi până la urmă ce mai contează? Să le plăteşti sau să ai cum să îţi asiguri ziua de mâine? Dacă, vorba ceea, cică dacă scapi de al treilea război mondial dai în cutremur şi dacă scapi şi de el se schimbă înclinaţia orbitei Pământului cu tot cu climă şi dacă scapi şi de efectele acestei schimbări... vor conduce chinezii lumea.
Aşa nu se mai poate, cu atâtea dezastre anunţate unul după altul, că nici nu ai timp să îţi mai tragi răsuflarea. Ar trebui să nu mai mişte nimic pe stradă, cu toţii fiind prăbuşiţi în contemplarea posibilelor nenorociri. Asta, însă, nu se poate petrece neam la noi, unde, practici cum suntem, ne interesează mai degrabă costul facturii la întreţinere decât potenţialul cel de-al treilea război mondial. Şi până la urmă, dacă am reuşit să supravieţuim ca stat după cei 20 de ani de la Revoluţie, ne-am ales conducători care mai degrabă ne-au băgat în belea decât să evite asta, ne-om speria noi de un război mondial? Aşa, măcar pare mai rezonabil ca la eterna întrebare „De ce facem foamea?”, în loc de răspunsul clasic „Avem conducători care o dau din groapă în puţ”, vom avea „E război, dom'le!”.
