Cei cărora le merge bine în ziua de azi, exceptând personajele din politică, sunt evazioniştii. Ei au bani să dea şi la alţii, numai la stat nu. Sunt ceva veşti bune, în sensul că în ultima perioadă administratorii de firme care nu îşi plătesc dările către stat ajung, de regulă, după gratii, iar sumele datorate le sunt ridicate din conturi sau recuperate prin vânzarea bunurilor pe care le deţin. Nu întotdeuna se întâmplă aşa. Băieţii ăştia deştepţi reuşesc cumva să ascundă o parte din banii obţinuţi prin eludarea statului. Şi nu vorbim aici de mărunţiş, după cum cred că vă închipuiţi. Aşa ajungem la toate anomaliile din sistemul financiar, pornind de la licitaţii trucate şi până la lucrări de mântuială. Explicaţia este relativ simplă. Cei care se dau patroni sunt de multe ori nişte şmenari de mâna a patra, care nu fac altceva decât să profite de credulitatea şi disperarea celor care vin să se angajeze la ei, pentru a-i da afară câteva luni mai târziu, după ce i-au plătit cu te miri ce şi mai nimic. În privinţa plăţii taxelor şi impozitelor, este uşor să îţi dai seama că nici nu se gândesc să achite ceva la stat. Nu toţi administratorii de întreprinderi mici şi mijlocii sunt aşa. Sunt şi patroni care mai „uită” să plătească câte o taxă la stat doar pentru că autorităţile le-au băgat mâna în buzunar până la fund şi asta ar însemna faliment. Oamenii ăştia chiar plătesc salarii şi îşi achită dările cu conştinciozitate în cele mai multe cazuri. Astfel de situaţii sunt de înţeles, iar sancţiunile în cazul lor ar trebui să se limiteze la nişte simple amenzi.
Ceea ce îngrijorează este mentalitatea. În afaceri pare că nu îşi mai găsesc loc decât cei lipsiţi de orice scrupule, în timp ce persoanele care chiar ar putea să se remarce ca administratori de firmă preferă un post de angajat, ce se dovedeşte în multe cazuri a fi doar o iluzie după ce „patronul” le pune în vedere că pot găsi pe toate drumurile pe cineva ca ei. E mentalitatea de a judeca lumea şi lucrurile „la kilogram”. Este o situaţie în care toată lumea are de pierdut. Populaţia pentru că primeşte produse şi servicii de doi lei, atât timp cât oamenii care conduc afacerile sunt de doi lei, dar şi statul pentru că nu încasează taxele şi impozitele decât prin executare silită, ceea ce este departe de a fi normal într-o societate ce se vrea democratică.
Principala preocupare a statului ar trebui să fie încurajarea tinerilor din şcoală să îşi descoperire şi apoi să îşi urmeze pasiunile, ceea ce ar înseamna afaceri cu adevărat sănătoase, nu să crească dările şi să scoată deţinători de diplome pe bandă rulantă, care nu ştiu să facă absolut nimic în viaţa reală. Una dintre cele mai proaste decizii luate de cei care ne conduc este politizarea învăţământului şi a administraţiei, de la director până la femeia de serviciu. Cei aflaţi la conducere habar nu au cu ce se mănâncă domeniul respectiv, pentru că au ajuns acolo ca să mănânce o pâine, pe cheltuiala noastră, a tuturor, nu să facă treabă.
