Vor să îi trimitem în Parlamentul European. Şi, logic, spre sfârşitul lunii mai or să ne ceară votul. Până aici nimic ilogic. Doar că nu prea am auzit făcându-se mare vâlvă despre ce doresc eurocandidaţii să facă efectiv pentru noi în Parlamentul European. Cel puţin la nivel naţional este o adevărată jale pornită de la lipsa de programe şi viziune. Parcă spui că am intrat în campania pentru alegerile prezidenţiale deoarece mai mult despre asta se discută. Prea puţin se bate monedă cu planurile pe care fiecare eurocandidat le are vizavi de ceea ce doreşte el să facă în Parlamentul European pentru ţara şi poporul care îl vor trimite acolo. Puţinele dezbateri pe tema programului eurocandidaţilor sunt fie sterile şi într-un limbaj de lemn, fie lipsesc cu desăvârşire. Deşi se spune că rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European vor fi un bun barometru pentru viitoarele scrutine ce vor urma la noi, pare că, tocmai de la centru, aceste apropiate alegeri sunt tratate aşa, mai „la gară”. Dacă ai curiozitatea să te uiţi la afişele eurocandidaţilor, vezi că fiecare a mers fie pe lozinci în limbajul sec politic, fie au încercat să surprindă şi să facă jocuri de cuvinte. Dar cam atât. Sunt ca nişte promisiuni generice care ar da ca sigur că oamenii vor să facă totul, dar în care, efectiv, nu se prea promite nimic.
Nu ştiu câţi vor ajunge la urne pentru alegerile pentru Parlamentul European. Chiar dacă nu ne place niciun candidat, tot ar trebui să punem ştampila pe „răul” cel mai mic. Ce-i drept, de-a lungul timpului ne-am cam dat seama că, deşi mereu am ales răul cel mai mic, odată ales, „răul” s-a făcut din ce în ce mai mare. Aşa că, revenind la oile noastre, ne cer să îi trimitem în Parlamentul European dar nu sunt prea clari ce vor să facă acolo pentru cei ale căror voturi le cer. Că vor avea bani şi o grămadă de avantaje, asta se ştie, dar dacă vor face şi ceva pentru noi, asta se poate doar bănui. Şi în general bănuiala e că nu prea vor face mare lucru. Unii vor să plece acolo pentru că sunt nişte posturi mai puţin aflate în vizorul celor de acasă, unde, teoretic, se pot bucura de o binecuvântată relaxare. Alţii spun că au idei mari... dar să vedem dacă pe ei se va pune ştampila.
