Asistăm de ani de zile la un spectacol de prost gust, în care autorităţile locale şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei joacă aceeaşi piesă răsuflată pe socoteala gălăţenilor. Preţul energiei termice a ajuns minge de ping-pong între cele două structuri, iar de suferit au, ca de obicei, consumatorii. Tariful la energia termică este, oricum ai lua-o, mult prea umflat raportat la serviciul care se oferă. Să analizăm puţin. Consumatorul obişnuit trebuie să stea cu robinetul deschis preţ de câteva minute până vine apa caldă, iar în anotimpul rece caloriferele se încălzesc cât de cât după ce oamenii trecuseră de ceva vreme pe alte surse de încălzire ca să nu îngheţe în apartamente. Şi pentru ca tacâmul să fie complet, odată cu venirea primăverii, locatarii se coc la propriu în case pentru că Apaterm uită să oprească căldura când trebuie. Sigur, nu putem cere perfecţiune, dar măcar avem pretenţia ca furnizarea acestui serviciu să fie cât de cât mai bună decât cea din urmă cu peste 20 de ani. Oricum, nu mai putem vorbi acum de apă caldă la Galaţi pentru că, aşa cum se întâmplă de obicei, gâlceava dintre Apaterm şi Electrocentrale i-a trimis pe gălăţeni din nou la lighean. Chiar dacă nu ar fi apărut probleme între cele două societăţi, Apaterm tot ar fi oprit apa caldă pentru nu ştiu ce revizie, după scenariul deja cunoscut de gălăţeni. Soluţia? Montarea unei centrale termice. Sigur, nu tot gălăţeanul îşi poate permite investiţia, dar în faţa unei asemenea bătăi de joc parcă te poţi înhăma la un efort financiar mai mare doar ca să scapi de „serviciul” furnizat de Apaterm. Picătura care umple în fiecare an paharul este trecerea pierderilor în contul consumatorilor, de parcă ei ar fi vinovaţi de starea infrastructurii Apaterm. Dincolo de asta, preţul agentului termic creşte mai ceva ca aluatul pus la dospit fără absolut niciun motiv. Sigur, justificări vor exista întotdeuna, numai că ele nu îşi au corespondentul în realitate. Concluzia este că gălăţenii sunt luaţi drept proşti, buzunare numai bune de muls an de an fără prea multe dureri de cap. Se mai găseşte câte un consumator care să îi dea în judecată pentru preţurile mult prea umflate, dar el este redus repede la tăcere, iar oamenii îşi văd în continuare de treabă. Autorităţile locale au o mare problemă. Nu sunt niciodată preocupate să îmbunătăţească serviciile oferite populaţiei, ci mai degrabă să le anihileze criticile, indiferent că sunt pertinente sau nu. Dacă nu ar fi atât de preocupaţi să lovească în alţii, ar fi observat că reţeaua de apă a oraşului este ciuruită sistematic în ultimii ani de tot soiul de neaveniţi, care se racordează neautorizat, deşi există posibilitatea să cumpere distribuitoare. Asta ar însemna să cumpere iniţial distribuitorul, care nu costă deloc puţin, urmând să-şi recupereze ulterior investiţia de la ceilalţi locatari, care decid să se racordeze individual după ei, ceea ce nu se întâmplă. Dar când crezi că le ştii pe toate, este greu să mai distingi adevăratele probleme de praful din mijlocul drumului.
