Am să încep prin a vă spune că eu sunt cel mai mare prost dintre toţi, nu de alta, dar am crezut că dacă aştern pe hârtia asta de ziar gândurile mele, trăirile mele, sentimentele mele, opiniile mele, voi putea face o lume mai bună, doar aşa, punând oleacă umărul la formarea unei opinii publice. M-am înşelat, nu o dată, de mai multe ori, numai că nu mă învăţ minte niciodată. Numai că, mergând zilele astea pe străzi, mi-am dat seama că nu sunt chiar singurul român prost, nu de alta, dar am întâlnit alţii mai dihai ca mine. De exemplu, mai acu' vreo săptămână, m-a oprit pe stradă o doamnă elegantă, având pe cap o pălărie mare, albă, din plastic, şi cu blană pe picioare. Da, da, cu blană pe picioare, adică avea părul cât freza mea, aranjat frumos pe picioare cu diferite cărări. De ce credeţi că m-a oprit, oare pentru că semăn de mic copil cu Alain Deloc?! Nuuu!!! M-a oprit doar să mă întrebe dacă nu ştiu vreo bancă serioasă care poate să o împrumute şi pe ea, nu de alta, ”da' vreau să-mi trag centrală, că vine iarna!”. O fi fost proastă, nebună sau mai ştiu eu ce, nu pot să-mi dau seama. Un altul, un om cu niscaiva ”caimac” în colţul gurii şi care stropea când vorbea, m-a oprit tot aşa, pe stradă, fără să mă cunoască, şi m-a întrebat dacă pentru un leu se poate face puşcărie. Normal, l-am întrebat şi eu, ca un prost ce sunt, dacă e vorba despre un leu african, un animal, sau despre un leu românesc (despre care ştim deja cu toţii că e mult mai periculos ca animalu'). Mi-a spus, plângând, că e vorba despre un leu pe care l-a luat mită de la un poliţist sub acoperire pentru că l-a lăsat să-şi parcheze maşina în curtea instituţiei pe care el, marele admirator de lei sub acoperire, o păzea. L-am liniştit, i-am spus că pentru un leu mită luat în România nu se pot face mai mult de şase luni sau un an de puşcărie, ţinând cont că alţii care au furat haite de lei au scăpat chiar şi cu mai puţin. Bineînţeles, a plecat plângând mai departe, ca un prost. Acu', stau eu unul şi mă întreb: ”prost e ăla de m-a întrebat sau eu că i-am dat răspunsul ăla?”. Dar asta nu-i nimic, când te gândeşti câţi proşti se vor prezenta la viitoarele alegeri fără să ştie de ce, pe cine votează, dar având în cap un singur gând, şi ăla inserat de unul mai deştept: gândul că trebuie neapărat să votăm, ca să scăpăm ţara de hoţi şi de bandiţi, de parveniţi şi de oameni care nu vor altceva decât să facă rău României şi românilor. De parcă votul lor ar mai putea schimba ceva prin România asta sărăcită, cu oameni deştepţi dar mai săraci ca proştii de prin alte ţări. Aşa că, până una-alta, Doamne, stau şi eu printre proşti, că aşa mi-a fost dat, o fac şi eu pe prostu' (sperând că nu voi rămâne aşa) şi încerc să trăiesc şi eu ca mai-nainte, când nu eram proşti (că parcă era oleacă mai bine!!!!).
