Asistăm de câteva zile la un nou episod absolut stupid legat de referendum, legat de aşa numita opresiune a procurorilor asupra celor care au participat la ceea ce se dorea acţiunea de demitere a lui Traian Băsescu. Doar cine nu cunoaşte sistemul judiciar poate veni cu asemenea elucubraţii, pentru că altfel nu se explică acest fenomen. Ceea ce se întâmplă nu mai este de mult o luptă politică, ci mai degrabă prostie exprimată la televizor sau pe alte canale media. Să spui că procurorii s-au apucat să urmărească ţăranii veniţi de la praşilă pentru că au participat la referendum este prea mult. Spun asta nu pentru că aş avea simpatii politice pentru o parte sau alta, ci pentru că ştiu ce fel funcţionează sistemul. Pe vremuri, poate acum 10 ani, prim-procurorul sau procurorul general îşi mai permiteau să ia dosarul unui procuror subordonat sau să-i dea indicaţii despre ce soluţie să dea în dosar, însă acum aşa ceva este practic imposibil. Şi asta pentru că parchetele au un sistem de soluţionare a dosarelor ce nu mai permite imixtiuni ale şefilor în cazurile aflate în curs de cercetare. Dacă totuşi acest lucru se întâmplă, procurorii pot reclama la CSM, şi au făcut-o în nenumărate rânduri. Pornind de la acest fapt, să spui că sute de procurori din România sunt dirijaţi ca marionetele la un spectacol pentru copii este de-a dreptul ridicol. Orice presiune exercitată asupra vreunui procuror ar fi ieşit la iveală mai repede decât am spune „abuz”. Sigur, fanii teoriilor conspiraţioniste pot susţine sus şi tare că toată povestea este orchestrată de preşedintele suspendat sau de alte grupuri de interese, însă le lipseşte un lucru esenţial în justiţie: probele. În schimb, există dovezi că s-au comis fraude la referendum, că oamenii au fost urcaţi în autobuze şi duşi la vot în schimbul unor sacoşe cu mâncare şi băutură, dar şi situaţii în care salariaţi ai unor instituţii au fost forţaţi să meargă la urne ca să nu-şi piardă slujbele. Ce facem în aceste cazuri? Ignorăm probele? Şi dacă tot suntem la capitolul dovezi, o probă clară de necunoaştere a Constituţiei şi a modului cum funcţionează puterile într-un stat democratic a dat chiar preşedintele interimar, Crin Antonescu, care „cerea” procurorului general să-i dea raportul despre anchetele pe care le fac procurorii. Poate că nu ştie, dar Parchetul General nu este subordonat preşedinţiei şi nici Parlamentului, ci este parte a puterii judecătoreşti, separată şi independentă de puterea executivă şi cea legislativă. Şi mai tare a fost ex-preşedintele Ion Iliescu, pentru care se impune o convocare extraordinară a Parlamentului în ideea de a chema la ordine Parchetul. Faţă de asemenea dovezi flagrante de necunoaştere minimală a legii, stai şi te întrebi cum au funcţionat instituţiile statului atâţia ani, când cei care se află la cârma lor habar nu au pe ce lume trăiesc. Nu ştiu care va fi deznodământul după ce Curtea Constituţională va da finalmente un verdict în cazul preşedintelui suspendat, dar ştiu că în perioada de după referendum mulţi dintre cei aflaţi acum la putere şi-au arătat şi chiar demonstrat limitele, astfel că soluţia „morală” de care se tot vorbeşte este ca respectivii să plece şi să o facă cât mai repede, spre binele nostru, al tuturor.
