De dragul nostru...

Uite, în acest moment nu facem bilanţul tăierilor de pe listă, căci Luna Cadourilor asta a devenit pentru majoritatea românilor luna în care tai de pe listă ceea ce nu poţi să ai ori să oferi. Am convenit că nu facem acest lucru, întrucât vrem să rămânem cu creierii întregi şi să nu ne lăsăm scufundaţi în lacul cel adânc al depresiilor. Mă gândesc o clipă şi derulez filmul acestei săptămâni, în care m-am întâlnit cu persoane pe care nu le-am mai văzut de ceva vreme. Întâlnirea cu o veche prietenă a adus veselia pe chipurile noastre. A fost una fulger şi am stabilit să ne revedem, după schimbul aferent de telefoane. Altfel, am sentimentul că m-am transformat în zid al revărsării plângerilor. Arăt a umăr pe care să îşi pună toată lumea capul să plângă, ori românii au devenit în marea lor majoritate depresivi?! Şi pentru că îmi sunt dragi toţi cei cu care m-am întâlnit în această săptămână, precum şi voi, cititorii noştri, mi-am pus un mare semn de întrebare – avem de gând noi, românii, să ne afundăm în proastă dispoziţie ori ne vom scutura pregătiţi pentru soluţii? E adevărat că atunci când vraful facturilor de achitat creşte, concomitent cu scăderea nivelului veniturilor, veselia este un fel de semnalment al dilelii. Iar acel refren „e criză”, urmat de scăderea salariilor şi întîrzierea tot mai mare a încasării acestora, se potrivesc mănuşă pentru tot mai mulţi angajatori. În vreme de război unii s-au îmbogăţit din nenorocirile care se abătuseră pe capul umanităţii, iar acum avem un război modern, provocat de piaţa financiară internaţională, de care unii profită din plin. Se numeşte „criză”. Acesta este termenul generic, apa venită la moara oamenilor de afaceri din carton, care îşi văd acum încurajată zgârcenia. Sub pretextul „crizei economice” pot acum să nu îşi mai plătească angajaţii, să îi suprasolicite, iar ăştia care reglementează legi vor să parafeze program de lucru cât mai lung. Partea proastă e că un angajat suprasolicitat, flămând şi nemulţumit devine din ce în ce mai ineficient, stresul îi slăbeşte imunitatea şi se îmbolnăveşte tot mai des. La un moment dat pică de tot, asemeni unei maşini roase de rugină. Dar ăstora nu le pasă. Politica economică naţională indică dezintegrarea economiei şi un trend clar - distrugerea naţiei. Adolescenţii noştri par bulversaţi şi ameţiţi, bunicii nu mai dau semnele înţelepciunii ci pe cele ale acrelii, iar copiii sunt încurajaţi să nu se mai nască.
Aşa că, dragilor, singurul lucru care ne rămâne de făcut este să privim bine „paharul” din mâinile noastre. Este pe jumătatea plin? Mai avem ceva? De acolo trebuie să pornim - să găsim soluţii pentru propriile noastre vieţi, familii, pentru propria noastră sănătate mintală. Noi, românii, alcătuim un popor fantastic, binecuvântat de Dumnezeu, şi totdeauna am găsit în interiorul nostru resursele de a renaşte. Vom avea şi de această dată puterea necesară, căci fibra fiinţei noastre nu a fost complet decimată.