Eu unul, cinstit, aş vrea să trăiesc bine, aş vrea şi eu să am o viluţă, măcar o casă prăpădită acolo, cu vreo cinş'pe camere şi fo' douj' de băi, cu niscaiva dormitoare dotate cu „Biănci” Drăguşanu sau Drăguşeanu, că nu ştie de fapt nimeni cum o cheamă, să-mi cânte la ureche Adrian Copilu' Minune, care pe vremuri cânta pe undeva pe la „Locomotiva”, aproape de gara din Galaţi, după care deodată a ajuns mare capitalist, mare bucureştean şi, şi mai şi, cel mai mare cântăreţ de manele. Phuiii! Ce să mai spun despre societatea în care trăim, când unu' că ăsta mai sus pomenit, sau unu' ca ăla cu nume de salam sau ăla cu nume de băse, sau ăla cu nume de poc ne umplu viaţa de zi cu zi, când blonde nemernice care umblă (după cum spun ăştia, urmăritorii) pe la birou pe la şefu' noaptea pe la trei după cum zicea cântecul ăla, chipurile ca să mai plănuiască f'un metru de autostradă, nu de alta da' acu', cinstit, asfaltul ăla de pe autostradă nu e negru ca noaptea, e doar cenuşiu, şi atunci, cum aţi vrea voi să facă ministrul sau ministreasa aia blondă străzi ziua în amiaza mare? Mă uitam şi eu pe la japonezi, adică la ce ne mai povesteau mincinoşii ăştia de pe la televiziuni, şi am văzut că ăia cu ochii mici şi care merg repede-repede pe stradă, au reparat tot, au făcut şi autostrăzile la loc, şi case la oameni, şi le-a crescut ca din aer şi orezul de zi cu zi, nu de alta, da' eu când am auzit de prăpădul ăla de la japanezi nu m-am gândit decât că n-o să mai pot eu mânca orez cu lapte (oricum nu mănânc că nu-mi place şi mai ales, vreau să rămân cu ochi de format românesc, aşa cum m-a lăsat mama), numai că aşa după cum vedeţi domnilor şi doamnelor care judecaţi economia din lumea asta,voi care sunteţi mai deştepţi decât sumerienii, uite că nu aţi pevăzut-o şi p-asta: vine crizaaaaaaaaaa!!!! Vine, calcă totul în picioare, unii se sinucid, probabil mai inconştienţi, sau ăia care se simt călcaţi pe cap, pe gât, noi, ceilalţi, cei care am supravieţuit după genocidul lui ceaşcă, vom fi şi noi călcaţi în picioare. Acum, chiar nu ştiu cât poartă Băse sau Boc sau Udrea la pantofi, dar ştiu sigur că ăştia sunt pantofii care ne calcă pe gât. Şi iar vă spun că aş vrea şi eu să trăiesc bine sau măcar să trăiesc decent dacă nu bine, numai că nu ştiu pe cine trebuie să omor, pe cine trebuie să asupresc sau pe cine trebuie să păcălesc (eventual) ca să pot trăi şi eu BINE! Deci chestia asta cu a vrea nu e chiar aşa, totul e să ai şi cu ce, şi dacă tot nu poţi trăi bine, măcar ştii că dormi bine după ce ai mâncat un pepene cu pâine, că tot s-au ieftinit de cred că producătorii noştri au dat în bâlbâială după atâta trudă şi după atâţia bani investiţi. Asta e, zic şi eu din nou ceea ce tot zic de atâţia ani: poate la anu'!
