Pensionarii noştri au protestat la Bucureşti săptămâna trecută, pentru a striga sus şi tare că vor să plece preşedintele ţării. Asta strigă la fiecare protest şi, credeţi-mă, nu sunt puţine - ei organizează, de regulă, minimum unul pe lună. Aproape fiecare organizaţie din Galaţi desfăşoară o astfel de acţiune în Galaţi sau în Capitală. Ceea ce apreciez eu la ei este faptul că nu se dau bătuţi. Sunt conştienţi că de puţine ori vor fi luaţi în seamă şi că nu vor fi schimbate foarte multe lucruri datorită acestor intervenţii. Atunci când pleacă în alt oraş, de multe ori pe cheltuiala lor, dorm în gară ori stau treji mai mult de 12 ore. Cu toate astea, pensionarii (fie ei în număr mare sau mic, în funcţie de condiţiile meteorologice sau de sărbătorile legale) sunt prezenţi la pichetări.
De asemenea, un alt aspect care m-a mirat la fiecare protest la care am fost, în calitate de reprezentant al presei, a fost ardoarea şi puterea cu care oamenii aceştia scandează. Ce scandează? Rime, lozinci şi alte astfel de texte ingenios gândite. Multe din ele stârnesc râsul şi ei ştiu asta. Vor să transmită un mesaj atât trecătorilor, cât şi politicienilor: priviţi, noi facem ceva şi am găsit modul în care ne putem exprima!
Mulţi erau atât de devotaţi cauzei pentru care luptă şi voiau cu tot dinadinsul să se facă auziţi de cei de la conducerea ţării şi a oraşului, că ignorau cu desăvârşire frigul şi vântul tăios sau soarele care le toropea capetele neacoperite. Câţi dintre noi nu-şi amintesc de protestele organizate în fiecare zi din iarna trecută, atât din ţară, cât şi din oraş? Ei bine, pregătiţi-vă, gălăţeni şi edili ai oraşului! Toamna se numără protestele - Alianţa Europensionarilor va ieşi la rampă în fiecare zi a lunii noiembrie, în faţa Prefecturii. De asemenea, demersurile pentru a primi aprobare şi pentru luna octombrie sunt în plină desfăşurare. Liderul acesteia promite pichetări cel puţin la fel de spectaculoase ca cel din luna iulie, când liderul a fost îmbrăcat în straie de deţinut, el fiind înconjurat şi de un grilaj, pentru a avea mai mult efect. Ceea ce a vrut să spună prin acest decor creat a fost faptul că politicenii sunt cei care ar trebui să fie în locul lui, în închisoare. Bineînţeles, acest neobişnuit protest nu a trecut neobservat de trecători. De edili, da, pentru că nu a ieşit nimeni la dialog cu pensionarii. Cu toate astea, nu se dau bătuţi. La fiecare acţiune, încearcă să aducă ceva nou, poate îi bagă cineva în seamă, poate reuşesc să schimbe ceva. Dacă aceasta ar fi soluţia, înseamnă că ei trebuie să găsească ingredientele unei pichetări perfecte, care să ajungă în atenţia cui trebuie.
