Sunt surprins să constat că, în ciuda campaniei de arestări declanşate în ultima vreme de procurorii anticorupţie, corupţia nu pare să se reducă, ba dimpotrivă. Acest lucru poate avea mai multe explicaţii. Fie sistemul este măcinat de ani de zile din interior de acest fenomen şi abia acum încep să iasă la iveală încrengăturile mafiote care au făcut avere pe seama statului, fie cei care comit acte de corupţie sunt atât de naivi încât să creadă că nu vor fi prinşi niciodată cu ocaua mică. De pildă, cum pot să asociezi ideea unei gălăţence de a încerca să o şantajeze pe şefa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie altfel decât cu prostia, în condiţiile în care judecătoarea i-a băgat la răcoare fără să ezite pe Adrian Năstase sau fostul ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu? Nu îţi trebuia multă minte să realizezi că magistratul va suna imediat la DNA, iar deznodământul nu putea fi decât unul foarte previzibil. Zeci de judecători, primari, prefecţi şi alte persoane care au ocupat funcţii publice au ajuns după gratii în ultimele luni, ceea ce ne arată, fără urmă de îndoială, că avem corupţia în sânge, că suntem predispuşi la influenţe şi afaceri de culise. Este greu de digerat că judecători cu zeci de ani vechime cer diverse produse alimentare sau sume modice pentru a deturna cursul normal al unor dosare sau a pronunţa soluţii favorabile penrtru una dintre părţi, dar asta nu face altceva decât să dovedească ce spuneam anterior. Acest fapt scoate la iveală o problemă, la care nu ştim cum am putea găsi rezolvarea, cel puţin pe termen scurt. Indiferent de cât de bine ar fi plătiţi magistraţii, o parte dintre ei vor fi întotdeuna predispuşi la fapte de corupţie. Nu vorbim aici de câţiva judecători, conform expresiei „fiecare pădure are uscăturile ei”, ci de o chestie sistemică, care are repercursiuni serioase asupra întregului sistem judiciar. Ce exemplu mai bun poate fi decât secţia civilă a Tribunalului Bucureşti, unde bună parte din judecătorii care o compun sunt acum în puşcărie?
Totul porneşte de la educaţie, de la mentalitatea celui împuternicit să împartă dreptatea şi trebuie să recunoaştem că la acest capitol nu s-a făcut aproape nimic în ultimii 20 de ani. Magistraţii, dar şi grefierii urmează cursuri de deontologie profesională, dar totul e doar teorie, pentru că în practică se întâmplă cu totul altceva. Se vorbeşte foarte frumos despre faptul că aceste categorii profesionale nu trebuie să primească niciun fel de cadouri sau daruri, să nu se pună în situaţii care i-ar face vulnerabili la influenţe sau să nu intre în contact cu anumite categorii de persoane, dar lucrurile stau exact invers. De pildă, la Galaţi, ştiu cazuri concrete în care avocaţii îşi trădează clienţii pentru a rămâne fideli sferei de influenţă din care fac parte şi din care, v-aţi prins, nu puteau lipsi judecătorii. E greu să schimbi mentalităţi, dar nu imposibil, iar dacă nu vom face nimic cât de curând, dincolo de ce fac procurorii anticorupţie, ne vom trezi că termenul de justiţie va fi asociat cu dreptatea pe care şi-o face fiecare, după cum crede de cuviinţă.
