De câte ori merg pe stradă, nu ştiu cum se face dar mai de fiecare dată dau nas în nas ba cu câte o maşină de pe la SMURD, ba vreo salvare, ba vreo maşină de pompieri, toate cu girofarurile pornite şi cu sirenele atentând la urechile mele sau ale celor aflaţi în calea lor, grăbindu-se fiecare pentru a salva viaţa cuiva sau casa cuiva. Ca să nu mai vorbesc despre nopţile în care sar ca ars la auzul sirenelor maşinilor de genul ăsta, care la rândul lor, după ce au trecut deja de locul în care încerc şi eu să mă odihnesc, pornesc alarmele la maşinile parcate pe trotuarul din faţa geamului meu, alarme care uneori nu se opresc decât atunci când somnul mi-a fugit demult, lăsându-mă să mă gândesc la ce s-or fi grăbind aşa în noapte, atunci când străzile sunt deja pustii. Sau să le dau dreptate, atunci când îmi aduc aminte că şi eu, pe vremea când eram copil, îmi plăcea să am jucării cu sirene, claxoane sau tot felul de alte mijloace de a-i dispera pe cei din jurul meu. Oricum, nu am nimic împotriva sirenelor maşinilor care aleargă în ajutorul unor oameni aflaţi în mare necaz. Numai că, mai zilele trecute, uite că am trecut şi eu printr-o astfel de situaţie de urgenţă, atunci când m-am pomenit deodată cu apa curgându-mi din tavanul de la baie, din tavanul de la hol, ba chiar şi prin tabloul electric, care, nesuportând astfel de tratament, a făcut de mi-au explodat şi vreo două becuri prin casă. Ce era să fac, am făcut şi eu ce face orice om într-o astfel de situaţie. În primul rând, ştiind că la etajele doi şi trei nu locuieşte nimeni, m-am repezit la vecinul de la patru cu gândul să apelez la bunăvoinţa lui pentru a opri apa care îmi curgea în cascade prin apartament. Ghinion! Acasă nu era decât un adolescent de vreo 14-15 ani care mi-a spus senin că părinţii nu sunt acasă. M-am dus la şefa de scară, dar nici aceasta nu era acasă. Am sunat un cunoscut instalator, care a venit, s-a băgat la subsol, a oprit apa rece doar pe coloana de la baie şi m-a anunţat că alte vane nu poate opri pentru că sunt blocate. La indicaţiile unei vecine, am sunat la 112. Oameni amabili, care mi-au trimis o echipă de la Apă Canal care au reuşit să oprească într-un final toată apa. În fine, după ce am luat legătura cu vecinul de la patru, care a făcut niscaiva reparaţii, a doua zi, când s-a dat iar drumul la apă, apă care are ce are cu mine că mi-a năvălit iar în casă, am apelat din nou la 112, care, din nou foarte amabili, mi-au făcut legătura cu pompierii care mi-au spus ca înainte să apelez la ei să citesc nu ştiu ce lege referitoare la astfel de situaţii. Eu parcă timp şi chef de citit legi aveam cu apa în cap! După trei zile şi după trei instalatori aduşi de vecinul de la patru care au spus că defecţiunea este undeva între etajele trei şi doi, uite că stau acum şi aştept luna august, când se vor întoarce (probabil) vecinii de pe la munca lor din Italia sau Spania. Nu de alta, dar nimeni nu poate intra cu forţa la ei în apartament pentru a remedia defecţiunea.
