Pentru a găsi un răspuns la această întrebare, mai întâi, ar trebui să definim ce înseamnă timpul liber al unui om, român fiind sau de orice altă naţie. După cum ştim cu toţii, noţiunea de ”timp” este o chestie abstractă, o chestie de care până la urmă, abstract sau nu, ne lovim cu toţii atunci când ne uităm la ceas îngrijoraţi că întârziem la serviciu, sau atunci când aşteptând un autobuz către gară care nu mai vine, deşi tu ştiai că are un oareşce program, te enervezi şi îţi promiţi să nu mai faci în viaţa ta abonament la compania asta de transporturi în comun sau, şi mai rău, îţi promiţi să nu mai compostezi nici un bilet în viaţa ta decât dacă nu stai în staţie mai mult de 10 minute în aşteptarea unui autobuz sau a unui troleu. Bineeeee, şi asta cu minutele de aşteptare într-o staţie poate fi încadrată la fel de bine într-una din categoriile abstracţionismului. Dar, pe lângă noţiunea de ”timp”, uite că a mai apărut una: ”timp liber”. Eiii, uite că eu unul, cu noţiunea asta nu prea sunt de acord. Cum adică, timp liber? Asta ar însemna câteva secunde, câteva minute, câteva ore sau câteva luni sau ani, în care omul să nu facă absolut nimic împotriva timpului liber. Or, asta nu se prea întâmplă în viaţa noastră de zi cu zi, nu de alta dar şi atunci când laşi roaba din mână şi te aşezi pe primul pietroi aflat în calea ta, chiar şi atunci când laşi la o parte aluatul pe care l-ai frământat, brutar fiind, sau când dai un restart la computerul tău bengos de pe la vreo mare firmă sau nu mai ştiu eu ce bancă, sau pur şi simplu, atunci când, sătul fiind, ţi-ai luat bebeluşul de la sân şi l-ai pus să doarmă în pătuţul lui, în nici un caz nu poţi să spui că ai parte de timpul tău liber. De ce? Pur şi simplu, pentru că în aşa-zisul tău timp liber, faci cea mai grea muncă din cursul unei zile: stai şi gândeşti. Şi te gândeşti că mâine expiră data limită la factura de la lumină, că poimâine expiră data limită la factura de la cablu, îţi faci socoteala banilor de prin potofelul tău, al soţiei sau al soţului tău, te gândeşti dacă mâine mănânci doar cartofi prăjiţi cu ouă sau poate faci o surpriză familiei şi pui pe masă şi vreo bucată-două de carne, chestia e că atunci când îţi reiei munca eşti deja obosit de atâta timp liber. Timp liber în care poate ai apucat şi tu să îmbuci ceva printre glumele colegilor, ascunzându-ţi borcanul cu mâncărică de cartofi ca să nu râdă colegii de tine. Şi, după atâta ”timp liber”, te duci înapoi la muncă şi ”dai cu sapa” până la plecarea acasă, unde te aşteaptă alt ”timp liber” - fă lecţii cu copiii, fă şi niscaiva cumpărături şi niscaiva mâncare, eventual mai speli şi nişte rufe, nu de alta, doar e timpul tău liber, nu? Într-adevăr, dacă faci parte din categoria românilor care nu au astfel de probleme, îţi poţi petrece timpul liber pe la mare înotând, pe la munte schiind, sau pur şi simplu fâţâindu-ţi fesele prin discoteci sau cluburi pentru adulţi. Oare ăla chiar se numeşte timp liber?
