Până acum, pentru mine asta a fost doar o expresie, un ceva de spus întotdeauna când se întâmpla ceva şocant de dureros cuiva mult prea tânăr şi căruia te aşteptai ca timpul să îi curgă încă mult timp de acum înainte. De ieri, însă, cuvintele au o cu totul altă valoare. Un om s-a stins brusc şi sfâşietor de repede. Şi doare mai rău pentru că e unul de-al nostru, din presa gălăţeană, uneori agresată, alteori dimpotrivă, pusă la zid de voi, cei aflaţi de cealaltă parte a ecranului sau a ziarului. 37 de ani parcă nu e vârsta la care să te aştepţi să îţi ei adio de la un coleg de breaslă. Timpul însă nu a mai avut răbdare pentru Geanina Mihai, colega noastră, a celor de la Monitorul, o vreme, şi apoi reporter al ştirilor Pro TV. Nu a mai contat nici vârsta, nici planurile de viitor, nici lupta pe care părea că o câştigase cu suferinţa, luptă din care moartea parcă fusese scoasă din ecuaţie. Totul a fost o iluzie păstrată demn şi cu zâmbetul pe buze... până la sfârşit. Şi sfârşitul a venit brusc şi parcă hoţeşte într-o noapte când, deodată, timpul a decis că i-a dat unui om prea multe, prea repede şi că e vremea să ia totul înapoi. O să spuneţi, poate, că mai mereu citiţi în paginile ziarelor lucruri la fel, dacă nu şi mai cumplite, în care logica nu are... nicio logică şi deodată, brusc, „end of transmission” şi totul s-a terminat. E poate mai rău atunci când nenorocirea trăsneşte chiar lângă tine şi când brusc dispare cineva despre care în niciun caz nu credeai că se va stinge de pe o zi pe alta, lăsându-şi în primul rând familia fără apărare în faţa suferinţei. Rămân în urmă regrete pentru lucrurile prea devreme spuse, pentru cele pe care nu le-ai spus la vreme şi tot aşa. Dar în urmă mai rămâne ceva. Lucrurile bune, amintirile amuzante, tot ce înseamnă lucrurile bune de altădată. Măcar acestea nu dispar şi ţine de fiecare dintre noi ca, prin ele, să menţii într-un fel tot ce înseamnă o viaţă care s-a dus nedrept de repede. Niciodată nu am crezut că va trebui să scriu asta, acum, despre un om care părea a fi întruchiparea vieţii, cu tot ce are ea mai tonic şi îndrăzneţ... Dumnezeu a primit azi din Galaţi un reporter de teren. Să îi aibă sufletul în grijă!
